Mize mari apasă în aceste zile pe „alegerile” de la Consiliul Superior al Magistraturii. Grijulii foarte cu prezervarea „independenţei” Justiţei (în scopuri personale), preşedintele Băsescu n-a ratat prilejul de a se înfăţoşa în prezidiul adunării magistraţilor supremi şi de a da, acolo, indicaţii preţioase. Mai ales că anul 2013 se arată a fi unul al unor schimbări decisive (cu siguranţă potrivnice voinţei şi socotelilor marinarului) şi în ceea ce priveşte organizarea ş funcţionarea sistemului judecătoresc. Presiuni venite de la Bruxelles prin Mecanismul de Coordonare şi Verificare, dar şi presiuni interne determină şi cer impunerea normelor comunitare şi în funcţionarea şi exercitarea actului de justiţie de pe plaiurile mioritice.

În 23 de ani de pluralism postdecembrist, cunoaştem cu toţii că Justiţia a fost subsumată politic şi controlată, dirijată, prin căpeteniile şi politrucii de la vărfurile ei, să servească intereselor guvernanţilor. Aşa a fost şi pe vremea lui Ion Iliescu şi pe aceea a lui Emil Constantinescu. Ştim prea bine cum se făceau promovările şi numirile în Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public şi DNA, în tribunale şi curţile de apel. Ce magistraţi „independenţi” şi cu coloană vertebrală păstoreau ICCJ şi Curtea Constituţională.

Ajuns locatar şi satrap la Cotroceni, Traian Băsescu n-a avut nici cel mai mic scrupul în a aborda „procedura” antecesorilor în relaţia sa cu sus-pomenitele instituţii în cel mai feudal tipic. Face mult caz (ca şi alaltăieri, la alegerile de la CSM) de pericolele care, vezi doamne, pândesc independenţa Justiţiei, de atacurile trusturilor de presă asupra înalţilor magistraţi. Uită Traian Băsescu de desele sale ingerinţe şi atacurile directe făcute, de la înălţimea funcţiei, asupra unor judecători, de sugestiile date cu dedicaţie ş.a. uită cum i-a promovat şe le-a tot prelungit man