Specialişti, teologi, filosofi, metafizicieni, şi nu numai, toţi au dezbătut de-a lungul timpului problema sufletului, compoziţia şi proprietăţile sale şi dacă el există cu adevărat.

În anii 40, cercetătorii au căutat dovada existenţei sufletului. Dr. R.A. Watters, când era directorul Fundaţiei pentru Cercetare Psihologică Bernard William Johnston (Reno, Nevada), a dezvoltat o incredibilă ipoteză… atomică a sufletului. El a presupus că sufletul (fie uman sau animal), există într-o stare intermediară în cadrul spaţiului intraatomic, adică între atomii celulelor umane.

Supradoză de eter

Pentru a testa ideea sa, Watters a achiziţionat o cameră de expansiune cu nori Wilson. Acest dispozitiv constituie un aparat ştiinţific, folosit mai ales de către fizicieni pentru a observa şi urmări trecerea particulelor atomice şi subatomice. Folosind un astfel de dispozitiv, Watters credea că acest lucru ar permite observarea şi urmărirea unui suflet care părăseşte o...creatură în momentul morţii sale.

Watters a ales o insectă ca subiect al experimentului său. El a pus o lăcustă în camera de nor şi a eutanasiat-o cu o supradoză de eter. Un aparat foto a fost plasat strategic pentru a surprinde fotografia în momentul în care forţa vitală părăseşte lăcusta.

Declanşatorul aparatului foto era activat în momentul în care era detectată o expansiune a vaporilor de apă din interiorul camerei. Testele anterioare au arătat că, în momentul decesului, vaporii de apă din interiorul camerei cresc semnificativ. Fotografia făcută în momentul morţii lăcustei a detectat o umbră inexplicabilă, care se potrivea formei insectei.

Watters a efectuat mai multe experimente pentru a vedea dacă acelaşi fenomen apărea şi la animale în momentul morţii lor. El a realizat mai mult de 40 de experimente folosind şoareci şi broaşte în loc de lăcuste. Rezultatele au fost concludente. @N_