Polenul crud – aliment funcţional, nutraceutic şiprobiotic O descoperire remarcabilă pentru apicultură, nutriţie şi apiterapie, a constituit-o polenul crud. Până în urmă cu câţiva ani, în apiterapie se utiliza doar polenul uscat, cum era în mod obişnuit furnizat de apicultură. În Martie 1992, Patrice Percie du Sert, inginer agricol şi apicultor pasionat din Franţa, era într-o stare alterată de sănătate datorită muncii extenuante. Medicul i-a spus că nu mai poate continua la fel ca până atunci. Cum albinele începuseră recoltarea polenului, atras de culorile plăcute şi proaspete ale granulelor, s-a lăsat purtat de dorinţa de a-l gusta pentru prima oară direct din colector. Era atât de plăcut în stare proaspătă, încât nu s-a oprit până nu a mâncat o bună cantitate, între 100 şi 200 de grame. Zilele următoare tentaţia s-a repetat, apoi a observat că se simte mai bine. După o săptămână avea din nou vivacitate şi optimismul obişnuit. Era totuşi nedumerit de cele petrecute şi se întreba dacă polenul fusese sursa stării sale de bine. Mirarea se datora faptului că de curând îşi încheiase cura uzuală de polen uscat, fără să fi observat o schimbare notabilă în starea sa. Spre a se convinge, a făcut o pauză de o săptămână în consumul de polen crud, observând că din nou se simte mai rău, apoi a reluat cura. A făcut acest lucru de trei ori, spre a-şi confirma observaţia, după care a început să ofere polen crud în locul celui uscat, apropiaţilor săi. Îmbunătăţirile erau evidente la toţi cei care îl consumau. Patrice a înţeles că acesta era drumul său, de a cerceta şi promova polenul crud. I s-a dedicat, ajungând să coordoneze un întreg laborator de studii în domeniu. Astăzi obişnuim să-i spunem “tatăl polenului crud”. După 14 ani, în 2006 a scris o carte “Ces pollens qui soignent” (“The healing powers of pollen”), publicată în mai multe ediţii. L-am cunoscut în 2007 laMelbournela C