Într-un interviu acordat Ziarului Financiar, bancherul Nicolae Dănilă, fost preşedinte al BCR, critica vineri politica actuală a BNR (desigur, în jargonul "soft", de specialitate) considerând că starea proastă în care se află economia este rezultatul abordării excesiv de prudente a Băncii Centrale. O poziţie oarecum neobişnuită, având în vedere că nu vine din mediul bancar, de la vreo instituţie supărată pe cerberii BNR (nici ING, contestatar consecvent, n-a mers până acolo) ci chiar din interior, din sânul Consiliului său de Administraţie, semn că există interese foarte concrete care militează pentru o politică mai expansionistă a BNR, care să împace creşterile de salarii şi pensii deja angajate cu posibilităţile tot mai modeste ale statului. Mai mult, o regulă impusă în instituţie spune că nu se fac declaraţii cu 7 zile înainte de o şedinţă de Consiliu BNR, or interviul a apărut vineri iar şedinţa de politică monetară era programată luni.

Ce spune, pe scurt, Nicolae Dănilă? Că e nevoie de "revigorarea consumului intern (mai ales pe segmentul produselor fabricate local), de măsuri pentru creşterea exporturilor, de influenţarea pozitivă a veniturilor gospodăriilor şi firmelor". După cum se vede, toate ar fi rezolvate prin inflaţie-de frica devalorizării economiilor personale consumul se revigorează, leii mai mulţi din piaţă sprijină exporturile pentru că euro se apreciază, veniturile populaţiei şi firmelor cresc, prin celebrele indexări ( e drept, rareori puterea de cumpărare se conservă deşi salariile şi pensile sunt updatate periodic-vă amintiţi de experienţa anilor '90?).

Sigur, într-o economie majoritar privată, e greu să obţi inflaţie cum ai pocni din degete (Japonia s-a chinuit 20 de ani dar n-a reuşit decât să crească semnificativ datoria publică), nu poţi creşte instantaneu toate salariile şi pensiile. Experienţa recentă din SUA şi spaţiul euro, cu