Unele dezbateri legate de decesul lui Sergiu Nicolaescu m-au pus serios pe gânduri. Multe discuţii au vizat probleme vechi, insuficient cunoscute şi tratate, după părerea mea, superficial.

Este evident că la noi nu s-a făcut curăţenie după Epoca de aur. Dacă Punctul 8 de la Timişoara ar fi fost măcar pus în dezbatere şi nu spulberat cu totul din atenţia opiniei publice, cum s-a întâmplat, dacă arhivele securităţii chiar s-ar fi deschis pentru public şi ar fi fost interpretate în mod corect altfel s-ar fi pus unele probleme.

Aşa, la o examinare chiar superficială a peisajului nostru politic putem constata că şi activiştii superiori de partid şi securiştii de vază ocupă locuri importante. Mulţi dintre ei figurează în topul românilor cei mai bogaţi, dar şi mai mulţi îşi ascund averile. Oricum majoritatea dintre ei sunt protejaţi de pensii robuste, mult peste medie, beneficiază de aceleaşi locuinţe şi de multe relaţii privilegiate.

Pe forumurile de dezbatere şi la talkshow-urile Tv se flendură aceste două noţiuni. În cunoştiinţă parţială de cauză oameni prea tineri încearcă să acrediteze adevărurile lor. Se ajunge la certuri şi chiar jigniri. Din aproape în aproape s-ar putea înţelege că tot ce am trăit noi, cei mai în vârstă, în Epoca de aur ar fi fost fals şi aiurea. Numai cei care au fost la puşcărie atunci, pe motive politice şi numai dizidenţii ar fi oameni. Restul milioane de români nu ar mai avea nici dreptul să vorbească, să îşi dea cu părerea, sau să îşi evoce nişte amintiri din tinereţea lor.

Eu am fost , atunci şi acum undeva în mulţime.

Practicam aceeaşi meserie, aveam şi am venituri medii. Nu am beneficiat şi nu beneficiez de nici un privilegiu. Sincer, poate am vrut şi nu am reuşit dar, oricum nu pot fi suspectat de subiectivism. Şi atunci pot să afirm că Epopca de aur a fost cu bune şi cu rele, poate mai mult rele, dar ea nu poate