2013 va fi un an bun pentru România! Nu mă credeţi? Aveţi destule motive să nu o faceţi. Dar trebuie să abordăm orice nou început cu speranţă şi optimism.

Barierele cele mai mari în calea fericirii şi împlinirii sunt cele mentale, pe care ni le punem singuri. Aşa că prefer să fiu optimist şi să cred că noua ordine politică instaurată la finalul anului trecut va face lucruri bune pentru România. Şi, mai ales, va fi învăţat ceva din eşecul PDL în cele două runde de alegeri din anul trecut. Potenţialul economiilor emergente, printre care îndrăznesc să clasific şi România, este în continuare acolo. Nu s-a pierdut, nu s-a consumat, doar a fost amânată convertirea lui în rezultate, din cauza lipsei de tracţiune cu care s-au confruntat locomotivele progresului - ţările dezvoltate. Rezolvarea acestei situaţii nu este niciunde în raza vizuală. Dimpotrivă, Europa şi SUA suferă de o stagnare mai supărătoare decât o bătătură în talpa piciorului. Viteza cu care se presupune că va evolua economia americană - puţin peste 2% - în ciuda faptului că reprezintă o mare dezamăgire pentru lumea afacerilor, este o performanţă demnă de Usain Bolt în comparaţie cu previziunile pentru zona euro, care se situează sub 0,5%. Asta înseamnă că „licuricii cei mari“, în ciuda faptului că reprezintă în continuare lumina călăuzitoare pentru organizarea noastră socială (şi este foarte bine că este aşa) nu vor avea puterea să aloce resurse financiare pentru reabilitarea celor de la periferia civilizaţiei occidentale şi a noilor veniţi în clubul democratic. Tot acest context nefavorabil are şi un efect benefic. Suntem în poziţia unui tânăr care a fost ţinut în şcoli pe banii părinţilor, trimis la studii în străinătate, şi apoi lăsat brusc fără bursă şi bani de buzunar. De aici înainte, va trebui să ne descurcăm singuri şi să ne alegem pe ce drum vrem să o apucăm. De această dată prin proprie