O doamnă din Brăila este revoltată că femeile n-au voie să se arunce în apă, după Cruce, de Bobotează și se plânge că este discriminată de Biserica Ortodoxă.

Deunăzi, o altă doamnă, analist politic și dramaturg de ocazie, se întreba indignată, de ce nu au voie femeile în altar. După moartea lui Sergiu Nicolaescu, studiourile televiziunilor au fost luate cu asalt de inși scandalizați că preoții refuză să-i facă slujbă la incinerare.

Ce interesant! Toți acești reformatori de modă nouă nu fac parte din Biserică, nu participă la viața și tainele ei. Nici măcar nu se ostenesc să le cunoască, pentru a critica în cunoștință de cauză. Dar, în loc ca propria ignoranță să le pună dop la gură, mai rău le alimentează vituperațiile și fudulia materialist științifică.

Ca și cum, într-un club privat, unde s-a stabilit un anumit dress code, printre invitații în frac și rochii de seară dau buluc o droaie de indivizi în șlapi, maieuri și blugi rupți în genunchi. Când sunt opriți la intrare, urlă și protestează că sunt discriminați.

Scandalagiii nici nu vor să se schimbe, nici nu vor să plece, să meargă la un club unde se intră în șlapi. Nu, ei vor musai acolo. Să stea în șlapi printre pantofi de lac. Asta numesc ei „diversitate”.

A devenit de bon ton să critici Biserica: obscurantism, discriminare, intoleranță, fundamentalism... Nici un cuvânt nu e prea tare pentru a demonstra cât de „open minded” ești.

Din măruntaiele îngropate ale stalinismului a odrăslit o generație de atei violenți și agitați care ambiționează să întoarcă lumea cu curu-n sus. Să o transforme după șabloanele din mințile lor. Să ne bage pe toți în câte-un pat al lui Procust și să ne întindă sau să ne taie după tipar.

Bunul-simț care îndemna să trăiești și să-i lași și pe alții să trăiască după bunul plac e revolut. De sub culorile vesele ale curcubeului „Diversității”, prin vopseau