Acum 140 de ani, pe data de 8 ianuarie 1873, la Şimleu Silvaniei vedea lumina zilei una dintre cele mai mari personalități pe care Țara Silvaniei le-a dat istoriei. Este vorba de Iuliu Maniu, denumit în epocă și „Sfinxul de la Bădăcin”. Tatăl său, Ioan Maniu, era nepotul de soră al marelui nostru înaintaş, Simion Bărnuţiu, care l-a întreţinut la studii. După ce a fost nevoit să renunţe la studiile teologice, Ioan Maniu le-a urmat pe cele juridice, la Pesta şi Viena, unde şi-a obţinut doctoratul, în anul 1862. Mama lui Iuliu Maniu, Clara, era fiica vicarului greco-catolic al Silvaniei, Demetriu Coroianu şi s-a născut la Bobota, pe data de 10 ianuarie 1842, pe când tatăl său era preot în „fruntașa comună românească” de pe Valea Crasnei. Ioan Maniu şi Clara Coroianu s-au căsătorit în anul 1865.

Iuliu Maniu a copilărit la Şimleu şi Bădăcin. A urmat cursurile şcolii primare din Blaj, după care a absolvit Liceul reformat din Zalău, unde şi-a obţinut bacalaureatul, în anul 1891. Studiile superioare juridice le-a făcut la Cluj, Budapesta şi Viena, în perioada 1891-1896, an în care îşi ia doctoratul.

Încă din vremea studenţiei s-a implicat în lupta politică naţional-românească. Debutul său politic, în calitate de membru, apoi preşedinte al Societăţii Academice „Petru Maior” se suprapune cu anii mişcării memorandiste şi a simulacrului de proces care a urmat. În acea perioadă de grele lupte naţionale, după cum afirma el mai târziu, şi-a ascultat „glasul sângelui” şi cu „o inimă curat românească şi cu minte limpede” a hotărât să intre în politică.

În anul 1892, trece pentru prima dată în România şi participă la un congres al studenţilor din oraşul Roman, iar în septembrie 1894, participă la o reuniune studenţească, la Constanţa, împreună cu alţi 50 de tineri români. Ascultă pentru prima dată în viaţa sa Imnul Regal, cu o evlavie de nedescris. El simte că m