”Suntem conştienţi că o majoritate de două-treimi este capabilă să ignore dorinţele minorităţilor. Testul pentru România abia acum începe şi în curând vom afla dacă această putere ne-a dus mai aproape de secolul 21, dacă societatea s-a copt ca după 23 ani să ţină în frâu o majoritate de două-treimi”.

”Dacă nu vom găsi rezolvări la problemele noastre pe căile instituţională şi a dialogului, atunci vom căuta şi vom găsi alte modalităţi. Fie prin presiune internaţională, fie printr-o altfel de presiune. Sunt unelte civile care pot fi folosite în acest caz, însă este prematur să vorbim despre asta”, ameninţă liderul UDMR în cadrul unui interviu pentru cotidianul budapestan Nepszabadsag .

Ştirea, preluată din Cotidianul, vine să confirme ceea ce scriam ieri, anume că lucrurile sunt foarte serioase şi se pot dezvolta într-n scenariu cu implicaţii deosebit de complexe şi grave. Aceasta pentru că e vorba despre afirmaţiile unui lider de partid membru al Partidului Popular European, formaţiunea politică majoritară în Parlamentul European şi care a dat cei mai mulţi comisari în Comisia Europeană. Nu văd pe nimeni de la PDL sau de la PNTCD (colegii lor din PPE) care să aibă o altă părere, cel puţin nimeni nu a ieşit s-o afirme public. Spaţiul civic românesc, din ce în ce mai amarnic politizat şi demonetizat, nu reacţionează nici el aşa cum ar fi fost normal şi de aşteptat. Toată lumea s-a decis să tacă şi să se uite în altă parte, conform tradiţionalei înţelepciuni româneşti care indică poziţia struţului drept cea mai bună formulă de supravieţuire.

Dar ce ne facem cu escalada continuă din ultimele două săptămâni pe tema autonomiei depline pentru Ţinutul Secuiesc şi Partium, adică o zonă foarte întinsă a Transilvaniei? Dacă pe noi se pare că subiectul nu ne interesează, afirmaţiile liderului UDMR fac trimitere explicită la două dezvoltări ulterioare ale crizei,