Sărbătoarea de Bobotează se situează printre ultimele sărbători importante de iarnă. Dacă înainte, la Slujba de Sfinţire a Apei credincioşii participau din pioşenie, astăzi, cei mai mulţi se concentrează pe evenimentul în sine, nu pe semnificaţia sa. Ceea ce îi conferă, nu o dată, spun antropologii, iz de hilar.
Ziua în care toate apele sunt pure
Menirea sărbătorii de Bobotează este de a reaminti ceea ce s-a petrecut la apa Iordanului, când Isus s-a prezentat pentru prima dată în lume. Sărbătoarea din ziau de 6 ianuarie se mai numeşte Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului sau Descoperirea cuvântului întrupat. Este ziua în care nu se spală rufe. În plus, se crede că apa sfinţită luată acum are puteri de vindecare şi că nu se strică niciodată, fiind ziua în care se spune că se sfinţesc toate apele. După slujba de sfinţire a apei, există obiceiul ca preotul să arunce crucea în apă, numeroşi bărbaţi aruncându-se după ea, în încercarea de a o recupera. Şi asta pentru că tradiţia spune că acela care o va aduce înapoi va avea noroc tot anul.
În dimineaţa de 6 decembrie, după slujba de Liturghie, preotul ia apa pe care o sfinţeşte şi merge să facă slujbă în fiecare casă. În această zi, în unele regiuni ale ţării oamenii ţin post negru, până la sosirea preotului, pentru a fi puri când beau apa sfinţită adusă de acesta. Ritualul de sfinţire a caselor este precedat de câţiva copii în cămăşi albe, care păşesc înaintea preotului şi care sună din clopoţel pentru a-i anunţa sosirea. Copiii strigă „Kira Leisa”, adică varianta românească a grecescului „Kyrie Eleison” sau „Doamne miluieşte”. În afară de Troparul Bobotezei, micuţii care îl însoţesc pe preot cântă colinde speciale, despre evenimentele de la Iordan. Un obicei de Bobotează, întâlnit în zonele din sudul ţării, făcea ca, după începerea Troparului Bobotezei, care este o rugăciune cânta
