Alegerea preşedintelui CSM a făcut din nou valuri. Ministrul Justiţiei şi judecătorii s-au dat de ceasul morţii să nu fie ales un procuror la cârma acestei instituţii care are puteri aproape depline asupra magistraţilor. Din nefericire pentru ei şi pentru mulţi alţii, preşedinte a ieşit un procuror, Oana Schmidt Haineală. A sărit toată lumea ca arsă pe motiv că procurorii sunt doar o parte din sistem şi nu tot sistemul. Păi tocmai că şi judecătorii sunt tot o parte din sistem şi nu tot sistemul, chiar dacă partea asta este un pic mai mare decât cea a procurorilor. După câte ştiu eu şi procurorii şi judecătorii sunt magistraţi, aşa că nu văd unde este deranjul.

Deranjul constă în faptul că procurorul Haineală nu este prietenă nici cu d-na Pivnicieru şi nici cu doamnele care au făcut front comun cu magistraţii condamnaţi. Până acum procurorul Haineală a fost la conducerea CSM pe post de vicepreşedinte, preşedinte fiind Alina Ghica, judecătoare despre care se spune că ar face parte din partea reformistă a magistraţilor. În condiţiile în care procurorul Haineală a fost ales preşedinte este de presupus că vicepreşedinte ar putea fi Alina Ghica, adică cele două doamne au făcut rocada pentru a conduce doi ani de zile CSM în condiţiile în care mandatul este de un an. Ministrul propune oameni pentru ocuparea posturilor înalte de procuror general şi procuror şef al DNA deşi, se pare, Constituţia spune altceva în sensul că aceste propuneri ar trebui făcute de CSM. La ultima variantă a achiesat şi preşedintele României, care susţine şi el că nu ministrul face aceste propuneri, ci CSM. Dacă lucrurile se vor lămuri, iar varianta corectă de propunere îi va aparţine CSM, atunci tot circul cu cei doi procurori propuşi pentru cele mai înalte funcţii va fi reluat. Oricum cele două propuneri au fost de tot râsul, procurorii găsiţi de ministrul justiţiei fiind mai jos decât po