Undeva în statul american California se întinde, pe o suprafaţă considerabilă, o limbă de nisip acoperită în întregime cu milioane de cioburi de sticlă. Nu departe de Fort Bragg, trei gropi de gunoi au devenit, în decurs de un secol, plaje pentru turişti. Oamenii merg acolo la picnic şi pentru a căuta cioburi colorate, sculptate cu răbdare de valurile oceanului.

În 1906, după un cutremur devastator, străzile din Fort Bragg arătau ca după război. Molozul a fost aruncat în apele oceanului şi, o dată cu el, tot felul de deşeuri – de la gunoaie menajere, la carcase de maşini, baterii, aparate de uz casnic, echipament de farmacie, tone de sticlă etc.. În 1967, s-a format o comisie specială care s-a ocupat de închiderea şi curăţarea gropilor. Mare parte din gunoaie au dispărut, dar cioburile de sticlă nu le-a strâns nimeni. Era prea mare deranjul şi prea costisitor. Aşa că ele au rămas în voia sorţii, bătute necontenit de valuri, vânt, ploaie. Cioburile au fost sculptate după bunul plac al apei, devenind, în timp, adevărate opere de artă naturale.

Autorităţile locale au marcat zona ca făcând parte din Parcul MacKerricher şi au construit chiar şi un Muzeu al Cioburilor, unde intrarea este liberă. Mii de turişti merg în fiecare an pe “plajele de sticlă” de la Fort Bragg pentru a admira şi fotografia cioburile. Nu au voie să le adune şi să le păstreze drept amintire, trebuie să le lase acolo pentru a se bucura şi alţii de aceste “minunăţii” ale naturii.

Undeva în statul american California se întinde, pe o suprafaţă considerabilă, o limbă de nisip acoperită în întregime cu milioane de cioburi de sticlă. Nu departe de Fort Bragg, trei gropi de gunoi au devenit, în decurs de un secol, plaje pentru turişti. Oamenii merg acolo la picnic şi pentru a căuta cioburi colorate, sculptate cu răbdare de valurile oceanului.

În 1906, după un cut