Ieri am prezentat prima parte a unei analize a memoriului pe care primari din Munții Apuseni și consilieri județeni din Alba l-au adresat președintelui Românie, Guvernului și Parlamentului, pentru a obține sprijin în demararea proiectului minier cu cianuri de la Roșia Montană. Din cauza dimensiunilor acestui memoriu și a abundenței de absurdități pe care le conține, am împărțit analiza în două părți. Prima parte o puteți citi aici, iar continuarea mai jos. Cu italice sunt fragmente din memoriul pe care îl puteți citi integral aici. Câte miliarde de dolari îi lipsesc lui Gabriel

”La Roșia Montană mediul natural este astăzi grav afectat de poluare, apele acide se scurg permanent în râurile Abrud și Arieș iar fostele cariere și halde de steril sunt neecologizate. Compania minieră a construit a construit deja o stație pilot de epurare a apelor acide care funcționează în Roșia Montană, prin care a demonstrat că această operațiune este fezabilă și se poate realiza în mod eficient” Nu era nevoie de nicio demonstrație: nu a contestat cineva faptul că actualele distrugeri de mediu nu s-ar putea remedia într-o anumită măsură; asta pentru că actualele distrugeri reprezintă doar o fracțiune zecimală din ce s-ar distruge dacă proiectul ar porni; Distrugerile actuale sunt departe însă de cele promovate propagandistic; în toamna lui 2011, a fost supra-mediatizată ”gafa” lui Traian Băsescu, care a prezentat iazul acid de la Roșia Poieni (Cuprumin) ca fiind la Roșia Montană; de fapt, nu a fost o gafă: Băsescu știa foarte bine că e vorba de Roșia Poieni (vizitase exploatarea de acolo doar cu un an înainte), dar avea nevoie de niște imagini șocante care să arate cât de mari ar fi actualele distrugeri de la Roșia Montană (asta pentru că cele de la Roșia Montană nu erau suficient de ”convingătoare”); dezastrul de la Roșia Poieni (imaginile promovate de Băsescu) e, la rândul lui