Django Reinhardt, una dintre cele mai mari figuri ale jazzului francez, inventator al stilului zis « manouche », descris de mulţi critici drept cel mai mare chitarist de jazz din toate timpurile, face obiectul unei expoziţii la "Cetatea muzicii" din Paris.

Timp de încă câteva zile pasionaţii chitarei pot aşadar descoperi viaţa celui care s-a stins din viaţă prematur după ce a marcat o generaţie întreagă de jazzmani şi s-a impus pe scena internaţională.

Fotografii, scrisorii, discuri, filme documentare, instrumente de muzică, totul pus în scenă de o manieră simplă - expoziţia « Django Reinhardt » de la Cité de la Musique – Cetatea muzicii - din Paris este o plăcere pentru iubitorii stilului de jazz-manouche. Manifestarea are indirect la origine un gest fondator al familiei muzicianului. Văduva celui dispărut în 1953 la doar 43 de ani, decide în 1964 să ofere una dintre chitarele Selmer ale lui Django muzeului instrumental de atunci al Conservatorului din Paris. Gestul este inedit întrucât în tradiţia funerară a ţiganilor – comunitatea lui Django – toate obiectele personale ale defunctului sunt arse. În jurul acestui instrument mitic se conturează aşadar expoziţia actuală, o expoziţie care pentru prima dată evocă viaţa completă a celebrului muzician rămas în istorie doar cu prenumele Django precum alţi giganţi ai muzicii Louis, Dizzy, Duke sau Miles.

Chitaristul a inventat o formă de jazz originală “fără tobă şi trompete” care face astăzi parte integrantă din patrimoniul cultural francez. Django a impus de asemenea un ritm, “swingul”, ce avea să marcheze o epocă întreagă a Parisului interbelic. Diversele etape muzicale din sala expoziţie reamintesc acea perioadă

Muzicianul, născut în 1910 pe când familia de afla în Belgia, şi-a fascinat contemporanii şi prin maniera sa strălucită cu care şi-a învins şi depăşit handicapul. La vârsta de 1