Halucinantul (sub aspect politic) an 2012 s-a duc în „istorie”. Am intrat în 2013, după datină, cu nădejdi de trai mai omenesc şi cu speranţa de normalizare a vieţii noastre politice, în primul rând. Năzuim asta de vreo 23 de ani de la prăbuşirea regimului comunist. S-au dus de-atunci şi cele două decenii prezise de Oracolul din Dămăroaia. S-au scurs şi cei peste opt ani de când, Băsescu, proaspăt înscăunat la Cotroceni, zbiera demagogic, din toţi bojocii: „Să trăiţi bineee!”. Urarea lui ne-a ieşit prin căciulă. Ce-a de-a doua legislatură băsistă, cu abuzurile şi îmbârligăturile ei scandaloase în plan economic, politic şi administrativ, cu reformele ei aberante, a dat ţara înapoi, aducând-o în pragul falimentului. Au fracturat-o în două părţi duşmănoase, ireconciliabile, ca într-un război civil. De-o parte băsiştii, talibanii marinarului, cu „Naşul (lor) în suflet”. De cealaltă parte, 90 la sută din populaţie (conform barometrelor sociologice) care respinge categoric proiectul băsist de control securistic al instituţiilor statului şi de arondare a acestora intereselor oculte ale camarilei prezidenţiale.
Trecutul an 2012 a arătat limpede, încă de la revoltele stradale din ianuarie, care este voinţa covârşitoare a cetăţenilor şi percepţia lor de respingere a tăierilor de salarii, indemnizaţii şi pensii, a desfiinţării de şcoli şi spitale. Prăbuşirea guvernelor Boc şi MRU, votul masiv de la alegerile locale şi parlamentare pentru USL, cele peste 7,4 milioane de opţiuni la Referendum, pentru suspendare constituie argumente zdrobitoare că locatarul de la Cotroceni, repus în funcţie cu sprijin extern nu mai reprezintă ţara şi poporul ei. El se agaţă cu disperare de funcţie, pentru că ştie că, pierzându-şi imunitatea, va trebui să dea socoteală (inclusiv în justiţie) pentru hoţiile, potlogăriile şi abuzurile comise. Asta îl face să recurgă în continuare la