Un exerciţiu simplu, acela de a sta nemişcaţi într-un scaun câteva ore, înfruntându-ne voinţa de a ne ridica, atunci când vrem, de a face câţiva paşi, când cineva ne cere asta, ne-ar putea da sentimentul de deznădejde, inutilitate. Dar ce poate simţi un adolescent care, de aproape 16 ani, de când s-a născut (16 august 1997), nu ştie ce înseamnă să stai în picioare, fără sprijin, nicidecum să facă câţiva paşi?
Claudiu Marian Ungureanu, din satul Ciomârtan, comuna Zamostea, suferă de paralizie cerebrală - diplegie spastică, retard neuropsihomotor, diagnostic care îl macină de când s-a născut. În ultimii ani, Claudiu a suferit mai multe intervenţii chirurgicale – alungire de tendoane şi a făcut sute de ore recuperare. Toate aceste eforturi au făcut ca boala lui Claudiu să nu se agraveze, însă nu au reuşit să îl facă să se ţină măcar pe picioare, fără să fie sprijinit sau să facă primii paşi singur. Familia îi este mereu alături. Părinţii, Cristina şi Constantin Ungureanu, ne-au spus că marele regret pe care îl au este că nu au început cu cinci, şase ani în urmă să facă terapie de recuperare, să încerce şi alte intervenţii chirurgicale, care să-i dea o şansă lui Claudiu.
„Dacă nu adunăm 1.850 de euro, fiul nostru ratează o şansă”
Cristina Ungureanu, mama adolescentului, ne-a spus, cu lacrimi în ochi: „Fiul nostru are acum o şansă, însă suntem noi prea săraci pentru a-l ajuta. Claudiu speră să facă primii paşi după ce va trece printr-un tratament chirurgical, la o clinică din Chişinău, procedeu care se numeşte miofibrotomie subcutanată pe etape. Costul intervenţiei chirurgicale se ridică la 1.850 de euro, bani pe care încercăm să-i adunăm cu ajutorul oamenilor de bine, care ne înţeleg suferinţa. Claudiu este programat pentru operaţie în luna mai. Dacă nu adunăm aceşti bani, fiul nostru ratează o şansă. Ar fi mare păcat”.
Femeia recunoaşte c
