- Social - nr. 4 / 8 Ianuarie, 2013 Oricat ar fi de controversata viata si activitatea sa artistica, consider ca ar putea fi supranumit TITAN, un artist complex al secolului XX, cum a fost si va ramane in posteritate regizorul Sergiu Nicolaescu. Sufletul sau zbuciumat si nefericit, cum a si marturisit intr-un interviu, planeaza deasupra lumii pamantesti, privind efectul tulburator provocat de plecarea sa in Eternitate, spre alte aventuri, cosmice. Sunt sigura ca, de acolo de sus, se amuza ironic cu zambetul sau discret si rareori vizibil exprimat. A fost un mare magician al creatiei cinematografice, in care a impletit, ca nimeni altul, formele de arte vizuale cu o rara forta de imaginatie si de materializare a idealului artistic prin cea de-a 7-a arta. Imi amintesc de unele intalniri cu acest Titan al Cinematografiei romane, momente care m-au impresionat profund. Am inceput sa lucrez la Studioul Cinematografic de la Buftea in anul 1978, in urma unui concurs anuntat pentru absolventii de Arte plastice. Veneam de la Targu-Mures, atrasa de ineditul si frumusetea vietii artistice din lumea cinematografiei. Prima intalnire cu marele artist Sergiu Nicolaescu am avut-o in timpul filmarilor la serialul "Pistruiatul”, film regizat de Francisc Munteanu. El m-a invitat sa particip intr-un rol pasager, de profesoara la scoala in care invata Pistruiatul. Am participat la cateva filmari ce avusesera loc la Cluj si Oradea. Alte intalniri cu actorul Sergiu Nicolaescu le-am avut in timpul filmarilor pentru pelicula "Dragostea incepe vineri”, care ii avea ca protagonisti pe actorii Adina Popescu, Sergiu Nicolaescu si Peter Paul Hofer (artist care, ulterior, a emigrat in Germania). Scene cu mine au fost preluate in revista Cinema. Cea mai indelungata perioada a activitatii mele la Studioul de la Buftea a fost insa cea de scenograf, de pictor de costume. In acei ani am lucrat cu regizo