Trei sferturi dintre firmele care intră în insolvenţă în Dolj îşi cer singure această protecţie la tribunal, în faţa creditorilor. Dacă pentru întreprinzătorii mici şi mijlocii aceasta este o măsură de protecţie, pentru marile firme actuala legislaţie privind insolvenţa este o piedică în dezvoltare.

Pe primele 11 luni ale anului 2012, la Tribunalul Dolj se înregistraseră 1.132 de dosare de insolvenţă, mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului 2011, când erau înregistrate la instanţa citată 1.094 de dosare. Paradoxal, cele mai multe dintre aceste firme şi-au cerut singure insolvenţa, pentru a se proteja de creditori şi de executările silite. Potrivit datelor furnizate de Tribunalul Dolj, în perioada analizată din 2012, din cele 1.132 de firme intrate în insolvenţă, în 808 cazuri societăţile şi-au cerut singure insolvenţa şi doar în 324 de cazuri au cerut creditorii intrarea firmelor debitoare în insolvenţă.

În mediul de afaceri, părerile despre insolvenţă sunt împărţite: pe de o parte, firmele mici agreează această formă a legii, pentru că este o formă de protecţie în faţa creditorilor, dar pe de altă parte, firmele furnizoare care au de recuperat sume de la debitori spun că mult prea uşor intră debitorii în insolvenţă, în detrimentul creditorilor. În general, societăţile care îşi cer insolvenţa singure sunt firme cu pierderi, cu datorii mari atât la bugetul consolidat al statului, cât şi la furnizori, bănci sau la alţi creditori. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei începe să creeze mari probleme unor entităţi economice care îşi desfăşoară corect activitatea, îşi plătesc datoriile la timp, angajaţii şi furnizorii.

Avantajele insolvenţei

Pentru un debitor care îşi cere insolvenţa, măsura este „o gură de oxigen“. „Legea insolvenţei, în absolut toate ţările, este o lege de protecţie a debitorului. Să nu credeţi că inventăm noi vreo