J.N.: Cum sunteţi văzut în Germania?
Ca orice străin care locuieşte în străinătate, nu vorbesc numai de Germania. Sunt văzut ca orice artist - muzician care trăieşte în exil. Te integrezi cât poţi de bine în scena respectivă, în cultura respectivă, însă nu eşti de-al lor, oriunde ai fi. Dar şi la noi contează că nu eşti de-al nostru, dacă am avea nişte muzicieni care şi-ar desfăşura activitatea în România, de exemplu …
J.N.: Este vorba despre o împuţinare a şanselor pentru străini?
N. S. : Te acceptă, te respectă pentru că e civilizat neamţul, însă mi-am dat seama după vreo 20 de ani de stat prin străinătate că nu avem aceeaşi şansă, aceleaşi posibilităţi. Trebuie să trăieşti printre ei, să faci şcoala cu ei…
JN: Ca străin eşti considerat un om de categoria a doua?
N.S.:Nu neapărat, deşi de multe ori se uită la tine de unde vii şi cine eşti…Oricât de talentat ar fi românul nu prea are şanse în Germania…Nu ajunge doar să fii talentat. E un lucru special. Trebuie să fii şi muncitor, să ai şi viziunea aceasta de a te putea vinde. Nu e suficient să produci ceva, trebuie să ai nişte oameni care să te susţină.
J.N.: Cum vă percep nemţii ca artist?
N.S.: Ei mă apreciază. Stau acolo de vreo câţiva ani, am făcut multe CD-uri , concerte, turnee. Sunt o persoană “exotică” pentru că nu au mulţi din Europa de est şi atunci eu prin muzica pe care o fac le ofer ceva original. Ceea ce ei nu prea pot să facă. Neamţul are o cu totul altă viziune. La ei e respectat jazzul, au numeroase case de discuri, festivaluri, agenţii.…există un public fidel.
J.N.: Ce ştiu ei despre România?
N.S.: Mulţi nu ştiu mare lucru despre România. Cel care se uită la tv ştie ce se printează în general în mass-media: hoţiile, furtul, ţigăniile şi ceea ce se întâmplă la nivel politic, cu circul ăsta fără sf
