Isărescu a aruncat o aluzie cum că s-ar putea încheia acordul cu FMI anul ăsta. E o veste bună? Pînă acum FMI a funcţionat ca paravan pentru politicieni şi tehnocraţi. Au vreun plan, au vreo idee în afară de tăieri şi securizarea veniturilor pentru clasa dominantă? Guvernanţii spun că vor să-i taxeze pe bogaţi însă distanţa de o astfel de măsură e imensă. Nu-i văd aproape de nici un fel de măsuri reale de “justiţie socială”, sintagmă preferată de Ponta anul trecut, pe urmele lui Hollande. Pentru justiţie socială trebuie să începi să spui NU băncilor care vor să păstreze taxe abuzive pe credit, să renunţi la diverse forme de bail out pentru aceleaşi bănci (Voinea vă explică el cum au existat forme de bail out şi în România, domnule Ponta), să repui ordine în piaţa de energie, nu s-o arzi la nesfîrşit cu “liberalizarea preţurilor”, să ai grijă ce privatizezi, cu cît etc. Cu alte cuvinte să faci pionierat după 20 de ani. E greu însă să lupţi cu ăia care au sponsorizat campania electorală.

FMI a lucrat în România ultraideologic – tăiaţi, “austerizaţi”, n-aţi fost cuminţi blabla. Discursul lor îşi menţine această traiectorie în ciuda unor ajustări semnificative de ton prin care a trecut în ultimii ani. Lagarde a spus de cîteva ori clar că e împotriva austerităţii, dar se referea mai ales la Vestul Europei, la Spania. Un raport pare să recunoască limitele (altfel comice – ce să vă spun, credeau că economia e o ştiinţă exactă) de calcul care au generat austeritate aiurea. L’Humanite ne transmite ironic inclusiv ecuaţia cu probleme:

Forecast Error of ΔYi,t:t+1 = α + β Forecast of ΔFi,t:t+1|t + ε i,t:t+1

Evident, nu e doar ecuaţia asta, e o ideologie întreţinută de FMI pînă la un punct. Ce irită în ultimii ani este totuşi dublul limbaj în cazul Spaniei şi României, de exemplu. Să luăm un caz extrem ca să constatăm diferenţa. FMI-ul care a supervizat Isla