2012 a fost Anul Caragiale. Ce a ramas in urma lui? O multime de montari inspirate de montarile dramaturgului, unele in linie clasica, altele in cheie moderna pina la postmoderna. Toate, la initiativa institutiilor teatrale ori a unor creatori care au decis sa-si masoare fortele cu textele scriitorului. S-a inregistrat chiar o inflatie de puneri in scena, doar citeva, putine, reusind sa atraga atentia. Inca si mai putine, sa fie memorabile! Care au atras atentia? Cu ochii pe Caragiale Doua loturi al lui Alexandru Dabija, la Teatrul National Bucuresti. Regizorul a montat nu mai putin de patru spectacole dupa lucrari caragialiene in ultimul sezon: CFR - Cometa, Copilul si Catelul, la Odeon; O scrisoare pierduta, la Comedie;O noapte furtunoasa, la Teatrul National Iasi; si Doua loturi. Nuvela pare sa-l fi inspirat cel mai mult, Dabija recitind-o scenic, la sala mica a TNB. I-a estompat comicul si a apropiat-o de un umor mai subtil, mai absurd, à la Ionesco, autor care il admira atit de mult pe I.L. Caragiale. Montarea, care a beneficiat de scenografia dinamica, activa, gindita de Helmut Stürmer pe o turnanta, infatiseaza suita de peripetii cauzate de inversarea a doua numere. Personajele sint captive intr-o actiune care le terorizeaza, in „aceasta farsa a destinului" care le da un aer cehovian, paradoxal. Si care adeveresc afirmatia lui Alexandru Vlahuta, care si-l amintea pe Caragiale astfel: „Un om vesel? Nu, un om foarte trist. E multa durere sub glumele lui!". Napastalui Radu Afrim e, fara indoiala, cel mai inovator material scenic realizat pe un text dramatic al lui Caragiale. Regizorul transplanteaza personajele si actiunea in lumea unui azi romanesc, iar propunerea tine. Cum ar fi Napasta daca ar fi scrisa acum? Anca ar fi designer vestimentar, Dragomir ar umbla prin cluburi, Gheorghe ar fuma cu elevii, Ion ar fi gratiat, iar dezvaluirea adevarului dupa opt ani d