Ulterior edit. Am scris textul dimineata si e plin de greseli. Imi cer scuze, imi pare rau. Am mai corectat din ele dar nu vreau sa fac mai mult. Este important sa ramana cat mai real. Multumesc pentru intelegere.
**
Ieri mi-a venit ideea acestui text. In timp ce vorbeam cu cineva care se straduia sa ma convinga ca imi fac probleme degeaba [nu am cautat conversatia fara logica. un necunoscut mi-a scris pe Facebook ca sunt obositoare. nu e prima persoana care imi atrage atentia in acest fel. nu sunt prostanaca, aud!] . Nu, nu sunt narcisista se pare. Nici fixista, alta veste buna [si eu care aveam impresia ca sunt „cam” . zau??? serios?? nu sunt?]. O alta veste grozava pe care am primit-o – sunt binecuvantata cu vederea partii pline a oricarui pahar. De sticle, peturi, bidoane, cazane …nu mai spun .
Se pare ca nu mai sunt nici atat de „acaparatoare” cum eram acum 5 ani. Incepusem sa imi fac probleme ca voi crapa cu acest defect la bord. Ei bine, nu. „Nou! All new! Only today it’s here and it’s all for you! The New Improved Doria, say wow, say pow-wow!!! ”.
****
Serios acum, nu stiu cum sunteti voi dar eu imi pun non –stop probleme legate de slabiciuni, defecte, minusuri si ma tem in fiecare zi ca nu sunt suficient de buna [n.a. un om bun]. Ca nu reusesc sa – mi ucid partile slabe.
Realizez ca am o personalitate expansiva si vorbesc foarte mult si inteleg ca uneori sunt obositoare dar…nu sunt perfecta, omg! Nu pot sa fiu perfecta! Asa m-am nascut. Hiper extrovertita. Nu pot sa ma transform intr-o persoana introvertita, tacuta, restrasa, timida, logica, coerenta si asezata.
Dar. Macar eu inteleg cum stau, ma analizez constant. Revin asupra mea. Lupt pentru o femeie mai buna. Si lupt sa tolerez ce se intampla in jurul meu. Oamenii. Personalitatile lor. Unele sunt de-a dreptul fara miez. Exista stricaciuni cu duiumul. Altele epateaz
