Pe 10 ianuarie la clubul „Le Theatre" din sediul UNITER are loc un concert de jazz dedicat unicului şi irepetabilului Johnny Răducanu. Evenimentul este organizat de nepotul marelui jazzman şi fostul său învăţăcel, Michael Creţu, contrabasist, compozitor şi Director Muzical la Conservatorul Regal din Manchester.

Pe numele său adevărat Creţu Răducanu, cel ce avea să devină faimos cu numele de scenă „Johnny", reinventatorul jazz-ului pe plaiurile mioritice, s-a născut pe 1 decembrie (chiar de ziua României) 1931, la Brăila, într-o familie de lăutari: "Am un arbore genealogic plin de lăutari faimoşi. Bunicul din partea mamei, Stroe, era cel mai bun lăutar din Viziru şi toţi fraţii mamei erau muzicanţi, zic muzicanţi pentru că ei cântau cu toţii după note. Tata se trăgea din Petre Şolcanul Creţu, mare baladist, rob pe moşia lui Ipsilanti. Peste ani, când m-am apucat de muzică, bătrânii din familie au spus că aş avea har de la Dumnezeu şi că aş semăna cu Petre Şolcanul. Tatăl meu, Costică Cafeniu, a fost contrabasist foarte apreciat la vremea lui. Iar casa noastră era un mic Conservator, fiecare cânta în legea lui în câte o cameră," povestea Johnny într-unul din volumele sale de memorii.

De la „Marşul măgarilor" la jazz

Văzând emulaţia creatoare din casa lui, micul Răducanu a încercat şi el marea cu degetul. Când şi-a manifestat dorinţa de a învăţa să cânte la pian, fraţii mai mari l-au trimis să se spele pe mâini, lucru ce l-a intrigat foarte tare. "Bre, da' de câte ori pe zi trebuie să mă spăl ca s-ajung să cânt la pian?" "Spală-te tu mai întâi, să te vadă lumea că nu mai eşti maidanist şi abia apoi vine şi muzica." Şi-a început cariera muzicală cu "Marşul măgarilor".

Debutul şi l-a făcut la Unchiul Oană. "S-a strâns tot neamul să vadă cum cânt eu la pian. Era ceva nemaivăzut, un golan ca mine care-şi pierdea vermea prin port