Este a doua oară când intrați în coliziune cu propriul partid și, din nou, după o rundă de alegeri din care PDL iese foarte prost. Ce nu se leagă?

Situațiile sunt diferite. În primăvară, mai precis înainte de scrutinul local, Elena Udrea a cerut să fiu exclus din PDL, fiindcă am considerat că Silviu Prigoană nu era candidatul potrivit pentru a reconstrui încrederea alegătorilor din Capitală. Cred că am avut dreptate: Prigoană a pierdut rușinos, apoi a și plecat din PDL. În decembrie, de data asta după scrutin, am demisionat din poziția ocupată în PDL, asumând rezultatele slabe ale alianței din care PDL a făcut parte. Am anunțat că ARD vrea 30% din voturi, dar am adunat doar puțin peste jumătate din acest scor. Ceilalți pedeliști veniți în Colegiul Director spuneau că rezultatele sunt bune. Unul a zis chiar că sunt foarte bune. Nu glumea. După ce l-au silit pe Emil Boc să demisioneze în vară, deși PDL făcuse 23%, colegii care au reușit în iarnă 16% consideră că trebuie să se eternizeze la șefia partidului. Deși nu am candidat, ca prim-vicepreședinte trebuia să recunosc politic eșecul.

Dar a cerut cineva, în mod deschis, demisia actualei conduceri?

Doar Gheorghe Falcă și Sever Voinescu au explicat ceea ce încerc să spun și eu aici, și anume că exigența maximă aplicată lui Emil Boc nu poate fi o excepție. Cred că trebuie organizată cât mai rapid o Convenție. Amânarea până în mai e ilogică, fiindcă e un cadou pentru guvern. De ce să îi acordăm lui Ponta câteva luni de liniște? În vară, Convenția s-a ținut la 3 săptămâni după alegeri. E straniu să așteptăm acum 6 luni.

Elena Udrea a redevenit foarte activă, pe considerentul că a „câștigat alegerile“. Credeți că va dori să joace un rol major în conducerea PDL?

Cu excepția domnilor Tomac și Lubanovici, care au câștigat competițiile din colegiile lor, ceilalți deputați și senatori ai ARD s-au cl