“Ce s-a întîmplat cu disciplina germană”, întreabă un comentator sportiv un antrenor. Antrenorul spune ceva, dar gîndurile mele se îndreaptă nu spre spusele lui, ci într-o cu totul altă direcție. ”Disciplina germană”, în naționala germană cel puțin, trebuie să fi fost mult mai univocă și mai impusă în anii dinainte de 199o; impusă nu de cineva, ci de modul de a fi a jucătorilor. Mă uit la Natinalelf din 1986: Scumacher, Jakobs, Brehme, Förster, Briegel, Bertold, Matthäus, Eder, Magath, Rummennige, Allofs. Acum: Özil, Podolski, Gomez, Boateng și alții. Cei din urmă au tradiții altele decît ”germanii”, care nu sunt nici ei identici, dar au putut da naștere mitului vestitei discipline. Poate sunt mai plini de fantezie decît Briegel, dar în același timp, mai rapsodici.

Spun deci că ”disciplina germană” s-a modificat: are mai mult sare și piper, dar obosește mai repede, își pierde motivația mai ușor.

Europa se schimbă, domnilor! Și nu de azi, de ieri. De alaltăieri.

“Ce s-a întîmplat cu disciplina germană”, întreabă un comentator sportiv un antrenor. Antrenorul spune ceva, dar gîndurile mele se îndreaptă nu spre spusele lui, ci într-o cu totul altă direcție. ”Disciplina germană”, în naționala germană cel puțin, trebuie să fi fost mult mai univocă și mai impusă în anii dinainte de 199o; impusă nu de cineva, ci de modul de a fi a jucătorilor. Mă uit la Natinalelf din 1986: Scumacher, Jakobs, Brehme, Förster, Briegel, Bertold, Matthäus, Eder, Magath, Rummennige, Allofs. Acum: Özil, Podolski, Gomez, Boateng și alții. Cei din urmă au tradiții altele decît ”germanii”, care nu sunt nici ei identici, dar au putut da naștere mitului vestitei discipline. Poate sunt mai plini de fantezie decît Briegel, dar în același timp, mai rapsodici.

Spun deci că ”disciplina germană” s-a modificat: are mai mult sare și piper, dar obosește mai repede, își pierde mot