A început anul, debutează schimbările/permutările fireşti. În situaţia în care la alegeri USL a rupt fâşu’ PDL-ului şi camarilei băsesciene (mişcare în urma căreia UNPR a întors armele în milisecunda 1, iar UDMR e pe tuşă… deocamdată), acum mi se pare normal ca fiecare partid (PSD, PNL), micro-partid (PC) sau limbric de partid (UNPR) să emită pretenţii. Doar ungurii, săracii alogeni, sunt tulburaţi că, în premieră după ’89, nu sunt băgaţi în seamă după alegerile generale. Contrar majorităţii opiniei publice, eu cred că sunt doar ţinuţi în stand-by, urmând să intre cel puţin de la pauza meciului în desfăşurare. Revenind la oile noastre lânoase (când rase, când tunse coupe-sauvage, când belite de facto), remarcăm dorinţa a doua partide de a se înnoi – fie în colţul învingătorului, fie în colţul celui bătut la curu’ gol. Astfel, filialele PSD din ţară (cred că şi diaspora sigur) au dispoziţie/ordin de la onor premierul să organizeze alegerile prin teritoriu, scopul fiind desfăşurarea statutară a reinstalării echipei lui Ponta, cu mult fast, ghirlande, surle şi trâmbiţe (evit folosirea cuvântului „trompete”). Aici, la alegerile interne, sunt veritabile lupte la baionetă, totul pentru câte un loc în înaltele sfere… de influenţă. Respectând proporţia, dar rememorând adevărul istoric, e un fel de „Noaptea cuţitelor lungi”, dornice să taie tortul victoriei în felii groase, pline de miere şi mustind de lăptic. Acum, la alegerile de prin februarie, în PSD se vor plăti şi nişte poliţe, se vor recompensa luptătorii de partid, fie ei Pitbull, Rottweiler sau Cane Corso. Repet, mi se pare normal!
De partea cealaltă, în cădere extrem de liberă, ca o navă în derivă prin flota românească, se află fostul partid prezidenţial, încă păstorit de Blaga. Pedeliştii şi-au cam făcut-o cu propria mânuţă, păstoriţi blând sau cu ciomagul de Băsescu. Circulă o vorbă: „Cine seamănă vânt,
