-AA+A

„Despre femei”, de Anton Pavlovici Cehov, antologie de povestiri Trebuie să spun că a apărut o carte frumoasă. Nu e frumoasă pentru că în paginile ei ar fi vorba de şi despre femei, ci pentru că autorul ei, A.P. Cehov, este geniul speciei literare povestire. A rămas neîntrecut şi cred că aşa va rămâne, nu mai are niciun rost să descoperim în literatură un mai bun povestitor. El a debutat în presă în 1880. Pornind de la povestirea miniatură, a reuşit din această specie în proză, cu mijloace extrem de simple, să dea impresia, prin atmosfera pe care o creează, că personajele sale aparţin nuvelei, chiar romanului. În cuvinte puţine realizează relatări ample, cel puţin acestea-s impresiile cititorului. În prozele sale nu găseşti balast prozastic, cum afirmă uneori criticii literari. Nu există cuvânt în propoziţiile ori frazele sale care să pară a fi în plus, expresii care şi-ar dovedi inutilitatea, precum găseşti în romanele fluviu ale lui Dostoievski. Spre exemplu, îmi vine să reproduc aproape în întregime povestirea de trei pagini „Minte scurtă”.

E vorba aici despre sensul şi rostul educaţiei în familie şi în şcoală. Ivan Petrovici Somov umbla de colo, colo prin biroul său. Afară, o vreme de groază. Turna. La biroul lui Somov stătea madam Somova, o femeiuşcă mărunţică şi drăgălaşă care scria o scrisoare. Deja scria cam de multă vreme, ajunsese la pagina şapte. Somov o întreabă cui scrie, ea răspunde că surorii sale. Somov îi cere cele şase pagini scrise şi începe să citească, umblând prin frigurosul birou. Pe măsură ce citeşte filele scrise, pe chipul lui Somov se vădeşte un fel de uluire. Soţia sa, Lidocika, nu comunica nimic în scrisoarea ei, înşiruia cuvinte goale, lipsite de sens, ca să nu mai vorbim de o sumedeneie de greşeli gramaticale. Somov rămâne derutat, constată că trăieşte sub acelaşi acoperiş cu o femeie neînvăţată, o minte scurtă. C