CSM-ul este precum colesterolul. Există unul bun şi unul rău. Sigur, nu în acelaşi timp...
CSM-ul din 2005, era rău şi acel CSM nu trebuia să mai facă propuneri pentru şefia parchetelor, fiind “justificată” preluarea acestei atribuţii de către ministru, schimbându-se “legea Năstase”, din 2004, când CSM- ul căpătase acest atribut.
Acum, CSM-ul este bun şi ar trebui făcută “schimbarea schimbării” pentru ca CSM-ul actual (în componenţa actuală) să facă propuneri pentru şefia parchetelor, preluând înapoi, de la ministrul justiţiei, după 8 ani, această prerogativă şi revenind la “formula Năstase”, din 2004! Minunat!
Mai mult, Traian Băsescu se întreabă şi întreabă CSM-ul dacă predarea acestei atribuţii în 2005 – printr-o lege pe care el a susţinut-o şi a promulgat-o - nu a fost cumva neconstituţională. Răsfoind, în vacanţă, între două plimbări cu snowmobilul, Constituţia, el a “căzut” peste articolul 134, pe care până acum nu îl citise şi nu-şi găseşte liniştea până când nu află, de la CSM, dacă nu cumva numirile pe care le-a făcut, pe baza propunerilor ministrului Macovei vor fi fost neconstituţionale, “greşeli” care acum, poate, ar trebui îndreptate.
Unii aşteaptă cu interes o sesizare a Curţii Constituţionale şi un răspuns pozitiv în această chestiune pentru a cere anularea tuturor actelor semnate de cei care vor fi fost numiţi în funcţiile de conducere ale parchetelor, cu încălcarea eventuală a Constituţiei.
Într-un fel, s-ar întâmpla ca în cazul “Flota”, atunci când rechizitoriul a fost transmis înapoi de la instanţă pentru că nu era semnat de cine trebuia.
Alţii, mai prozaici – cum sunt şi eu – vor considera însă că e vorba doar de o nouă şmecherie – marca Băsescu – prin care să se întârzie numirea noilor şefi ai Parchetelor şi să se păstreze status-quo-ul. Pentru că, desigur, Băsescu nu poate da încă