La mulţi ani şi hai noroc! Revenim, iată, mahmuri, în spaţiul de joc. Credeţi că e uşor? Asta să i-o spui, fireşte, lu’ Mutu. La fel ca mulţi dintre compatrioţi, are şi ăsta un chef de muncă după sărbători, ceva de speriat. A mai lălăit-o prin Dominicană, a întrziat la servici, la Ajaccio. Nu mult – maximum 72 de ore. Timp suficient pentru a bifa încă o performanţă: Adi şi-a supărat noul antrenor chiar înainte de a face cunoştinţă unul cu altul. Ăsta da, Briliant!
Mult mai puţin strălucitori, încercăm, deci, să (ne) revenim. Ne-am îmbuibat cu retrospective sportive – nu c-ar fi fost rele! – ca cu sarmale, piftii, cîrnaţi şi alte porcării. Băutura, moft! Inclusă, normal, în consumaţie. Ei, şi cînd deschidem noi o geană – mai alene –, peste ce nimerim? Peste nişte meciuri din Cupa Angliei, moşule! Destul de tăricele. Încă o dată ni s-a confirmat impresia că ăştia-s ciudaţi, nu-s ca noi. Swansea-Arsenal (2-2, surpriză, urmeză rejucarea) a fost chiar tare. Da’ cum să munceşti aşa, ca apucatu’ (trei goluri în ultimele zece minute), în sfînta zi de Bobotează? N-ai şi tu rude, prieteni, cunoştinţe sau măcar o cîrciumă favorită? Iarăşi, am priceput şi de ce sus-pomenitul amic Adi Mutu n-avea cum să rămînă la Chelsea. Zău, nu se merită să te dai jos din pat, după noaptea de Revelion, pe 5 ianuarie, doar ca să-i zdrobeşti cu 5-1 pe ăia de la Southampton. Bizarerii d-astea găseşti numa’ prin Britania lor.
Pentru a ne limpezi, gîndind corect şi curat româneşte, am descoperit şi de ce englezii au inventat fotbalul. Ca să-şi omoare timpul, lipsiţi de imaginaţie şi de tradiţii cum îi ştim, n-au găsit altceva mai bun de făcut între Ignat şi Sfîntu’ Ion. Publicat în Cațavencii, nr. 1 (79)/2013
La mulţi ani şi hai noroc! Revenim, iată, mahmuri, în spaţiul de joc. Credeţi că e uşor? Asta să i-o spui, fireşte, lu’ Mutu. La fel ca
