De câţiva ani buni, Rafael Nadal dă acelaşi răspuns oricărui reporter care îl întreabă de ce nu mai schimbă şi el una-alta, cum ar fi calendarul sau stilul de joc sau coafura sau pronunţia în limba engleză: „Pentru că eu am făcut şi-o să fac lucrurile my way.” Punct. Nu-i de mirare aşadar că, în timp ce restul lumii tenisistice a intrat, cu racheta în mână, în noul an, Rafael Nadal a ales să îşi schimbe puţin look-ul (s-a tuns ca atunci când avea şaişpe ani) şi să întâmpine 2013 lângă şemineu, cu strugurii la îndemână, trimiţându-ne şi nouă nişte urări frumoase în spaniolă, traduse în engleză aşa cum ştie şi poate el. De Crăciun făcuse iubitorilor de tenis din lumea întreagă un cadou care mai întâi i-a amuţit, iar apoi i-a asmuţit: se retrăgea de la Doha şi de la Australian Open.
Nu, cu siguranţă, pentru Rafael Nadal, care face lucrurile his way, anul care tocmai a venit nu va fi, ca pentru ceilalţi, Anul Şarpelui de Apă. Din toate posibilităţile care par a se prefigura acum pentru el, eu aş alege ca variantă primă Anul Tigrului Bengalez.
Probabil că ştiţi câte ceva despre tigrii bengalezi, dar, ca să îmi explic alegerea, eu o să-l iau de ajutor pe pe Richard Parker. Dacă vă plac filmele bune, ştiţi probabil cine-i Richard Parker. Dacă nu, hai să vă spun repede. Bineînţeles, în primul rând şi-n primul rând, este un tigru bengalez cu nume ciudat. S-a pricopsit cu el dintr-o confuzie birocratică. Numele său adevărat – Cel Însetat – este schimbat în scripte, din greşeală, cu al celui care-l vânase şi care-l vânduse unei grădini zoologice din India. Desigur că schimbarea de nume nu aduce cu sine şi schimbarea de caracter: Richard Parker rămâne o bestie ucigaşă, pe cât de pisicesc-magnifică, pe atât de mortală. Apoi însă, se întâmplă ceva. Unii l-ar numi destin.
Citește continuarea unui editorial emoționant pe treizecizero.ro.
De câţiva ani
