Ne-a fost dat să alegem cum să ne trăim viaţa şi să decidem ce se va întâmpla cu trupul nostru după moarte. Şi pentru că avem acest drept, nu putem să judecăm opţiunea altora în această problemă. Este, totuşi, interesant ce gândesc personalităţile despre momentul fundamental al trecerii noastre trupeşti dincolo.

Sebastian Papaiani:  “A rămas bun ars!”

“Depinde de ce îşi doreşte fiecare, de religie, de situaţia financiară. De exemplu, domnul Ştefan Mihăilescu Brăila, neavând bani să fie îngropat în ţărâna românească, a fost ars. Deşi un coleg făcuse rost de un loc de veci de la primărie, soţia a intervenit şi a spus că n-are bani nici de parastase! Şi atunci a rămas bun ars! Dacă familia lui Sergiu Nicolaescu a vrut ca el să fie incinerat s-a întâmplat figura asta. Cred că e clar”

Draga Olteanu Matei: “Mi-am incinerat tatăl, pentru că aşa a dorit”

“Îngropăciunea este un lucru sfânt. Am moştenit-o de la strămoşii noştri şi e un lucru pe care ni-l oferă biserica spre mângâierea sufletelor celor care rămân în această lume. Dar există oameni care îşi doresc să fie incineraţi, fie din teama de a nu fi îngropaţi de vii, fie din câte şi mai câte motive. Îmi aduc aminte că eram la filmare la <> şi cineva ne-a invitat la o masă de peşte, unde au venit şi Sergiu Nicolaescu şi Amza Pellea, care ştia să mănânce peşte ca nimeni altul. El zicea că mănâncă peşte ca oltenii. Băga peştele în gură pe o parte şi scotea oasele pe partea cealaltă. Sergiu îl tot întreba cum reuşeşte, că şi el era oltean şi voia să înveţe. Atunci s-au vorbit vrute şi nevrute. A venit vorba şi despre înmormântare şi incinerare. Sergiu a spus că vrea să fie incinerat. La care şi Amza a spus că vrea, aşa cum am spus şi eu, crezând că e doar o vorbă goală. În momentul acela n-am luat în serios dorinţa lui Sergiu. Dar se pare că el asta şi-a dorit! N-ai