- Cultural - nr. 5 / 9 Ianuarie, 2013 "Nu ma sili sa te parasesc si sa ma duc de la tine; caci unde te vei duce tu, acolo voi merge si eu si unde vei trai tu, voi trai si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropata acolo. Orice-mi va face Domnul, numai moartea ma va desparti de tine”! (Rut 1,16-17) Am primit cu mare tristete si tulburare vestea trecerii spre nemurire a prietenului nostru comun Domul IOAN AFLAT. Neasteptata si tulburatoare vestea trecerii lui in eternitate la doar 64 de ani. Si acum cei dragi se intreaba: Oare dupa ce criterii a ales destinul implacabil tocmai pe Domnul Aflat pentru a-i frange firul vietii ? Dar, mai ales, de ce ?! Prin disparitia lui s-a pierdut un tata, un sot, un coleg si un prieten deosebit, un avocat distins. Moartea fulgeratoare a lui Ioan Aflat este una dintre cele mai grave nedreptati ale destinului. Ma cutremur de necrutatoarea voie a Celui de Sus care i-a socotit zilele cu o masura tulburatoare si tragica, de neinteles pentru crestinul care sunt. Furtuna de jale ce s-a abatut asupra indoliatei sale familii ma ispiteste sa-L intreb pe Dumnezeu de ce a lasat o sotie deznadajduita si disperata si niste copii frumosi lipsiti de tata, tocmai in crucea vietii... Necunoscute sunt caile Domnului si cu atat mai dureroase pentru noi, cei ce induram nesfarsite suferinte, fiindca nu intelegem! O vorba din batrani spune ca "soiul rau nu piere”! Este o zicala ce pare intarita in mod ciudat si nefericit, chiar de moartea dramatica si neasteptata a lui Ioan Aflat. Da, acum s-a prapadit inca o data "soiul bun”, s-a pierdut un mare suflet, un avocat remarcabil, un profesionist, un om cu vocatia prieteniei, cap de familie si nadejdea alor sai! Cum sa rezumi o asemenea intamplare intr-un necrolog? S-ar parea ca tocmai nelegiuitii si pacatosii au ramas pe aceasta