-AA+A
A fost declanşat scandalul spiritelor. Care dintre oameni o fi mai „spiritos”, adică cu mai mult spirit. De parcă spiritul ar putea fi notat în nişte registre sub formă de cantitate: atâtea grame. Am auzit la televizor invocată prostia asta lansată acum mulţi ani de un medic englez care, chipurile, a reuşit să cântărească un corp uman înainte ca acel corp să-şi da duhul. A constatat acel medic că, după ce individul de pe cântar şi-a dat ultima suflare, corpul său era mai uşor cu câteva grame. Prin această constatare toată lumea a înţeles că spiritul, duhul are o anumită greutate. Are câteva grame. Repet, a fost constatarea unui medic specialist, naiba să-l măture.
Dacă în Biserica Creştină a ajuns să sălăşluiască şi această inepţie, Biserica poartă o foarte mare vină. Popimea nu a explicat credincioşilor că duhul nu are cum să poată fi cântărit. Spiritul nu are greutate. Spiritul nu este ca aerul. Spiritul, duhul nu poate răspunde la atracţia magnetică a pământului, la atracţia magnetică universală. Spiritul, duhul este ceva care se înalţă. Se înalţă la ceruri, cum se spune, în cosmos. Faptul că raiul ar fi în ceruri ori în cosmos nu am certitudini pentru a-l aprecia. Faptul că iadul ar fi sub pământ, iarăşi nu pot preciza. Iadul vieţuieşte pe pământ de mii de ani. Numai cine nu cunoaşte nu a sesizat că trăieşte în măruntaiele lui, în măruntaiele iadului. În acest sens Biserica ar trebui să lucreze la curăţarea pământului de duhurile şi spiritele iadului. Omul se naşte în aşa-numitul păcat - mai degrabă spus se naşte în trudă şi nefiire, neputincios şi urâcios, dar cred că menirea lui este de a se curăţa, de a se lumina, de a deveni, toate astea însemnând istorie.
Aflu cu stupoare că Biserica s-a supărat pe defunctul Sergiu Nicolaescu deoarece a decis ca trupul lui să fie incinerat. Sergiu Nicolaescu – mi se pare firesc într-o lume normală – a
