De patru ani şi o lună, într-un apartament de 32 mp din zona Cişmigiului se joacă teatru. lorgean theatre e teatrul intim la care mergi să vezi spectacole ca şi cum ai merge în vizită la proprietar.

Prima oară cînd am ajuns în casa cu pereţi îmbrăcaţi în tapet albastru era în primăvara lui 2009, pentru primul spectacol al teatrului înfiinţat de scriitorul Jean-Lorin Sterian la el acasă. Ne strînseserăm vreo cinci oameni în faţa blocului unde Lorin ne aştepta cu o traistă în care îndesa obiectele pe care le aduseserăm în schimbul biletului de intrare. Tema – singurătate; spectacolul – Home Alone. Am urcat înghesuiţi cu liftul pînă la etajul 8, apoi încă jumătate de etaj pe scări. lorgean theatre, nume scris într-adins cu litere mici („ca să mă ţin departe de Artă, în sensul plin de emfază din prezentările şi cronicile oficiale“) era, de fapt, apartamentul de două camere al lui Lorin. Spectatorii (maxim 15) veneau pe rînd, se aşezau pe o canapea joasă, dungată, şi aşteptau să înceapă spectacolul. Camera în care urma să se joace teatru era o sufragerie oarecare, dar prin felul în care fusese amenajată expira un soi de magie, despre care povesteşte chiar şi Lorin cînd e întrebat ce l-a făcut să continue atîta timp cu teatrul de apartament.

DE ACELASI AUTOR "Totul este artă. Totul este politică" - Ai WEIWEI Aici sînt eroii dumneavoastră! Întîlnirea. Dhafer Youssef. Necrologul e doar un alt text despre viață Pe peretele din dreapta se afla o bibliotecă simplă, cu rafturi de lemn, înţesată cu cărţi; pe cel din stînga – geamul, flancat de două perdele galbene, groase, care aduceau a cortină de teatru. Dormitorul, în care zăream un pat, era despărţit de camera, în care ne aflam, de o uşă glasvand cu geamurile pictate. Deasupra uşii trona neonul care ne trezea din admiraţie şi ne reamintea că veniserăm la un spectacol de teatru, nu la vreo petrecere de aparta