Carol Davila se naşte în Italia, lângă Parma, la 8 aprilie 1828, din tată spaniol şi mamă germană. Ajunge, printr-un concurs de împrejurări, la vârsta de 14 ani, în grija rectorului de atunci al Academiei din Limoges, Franţa. Sub tutela şi protecţia doctorului A. Guépin, tânărul d’Avila face un stagiu la farmacia lui Léon le Sant din Nantes şi începe pregătirea pentru bacalaureat. După studiile medicale de la Angers şi Paris, în 1853, la recomandarea Facultăţii de Medicină din Paris, autoritatea imperială îl trimite pe tânărul medic în Ţara Românească, unde ajunge să joace un rol foarte important. Mai multe instantanee din viaţa şi activitatea întemeietorului învăţământului medical românesc găsim în articolul semnat de prof. dr. Vasile Ciuchi.
În ceea ce s-a scris până acum despre Carol Davila, sunt multe incertitudini în legătură cu părinţii săi, cum a ajuns în Franţa sau anii de studiu. Toate acestea sunt menţionate într-o teză pentru doctoratul de stat, prezentată la Facultatea de Litere din Rennes, în 1964, de profesorul Guy Frambourg, care preda la Liceul „Clemenceau“ din Nantes. Teza, intitulată „Le docteur Guépin, 1805–1873, un philanthrope et démocrate nantais; étude de l’action et de la pensée d’un homme de 1848“, cuprinde date referitoare la Carol Davila, dintr-o notă scrisă de dr. Guépin. În decembrie 1842, cumnatul meu, René Rabusseau, pe atunci rector la Academia din Limoges, a adunat de pe drumuri un copil de 14 ani, care mergea pe jos în Spania, pentru a-şi regăsi familia din partea tatălui şi pentru a încerca să fie recunoscut de aceasta. Mai târziu, acest copil mi-a fost încredinţat şi m-am simţit obligat să încerc să lămuresc toate aspectele legate de originea sa, în scopul de a-i reda numele şi poziţia socială. (…) După ce am răscolit în amintirile şi în trecutul acestui copil şi al familiei sale din partea tatălui şi a mame
