Indiferent ce ne dorim şi cum vrem să fim, depindem de cei din jur. De cei care ne sînt apropiaţi
La început de an îţi doreşti... ce-ţi doreşti? Unii, mai calculaţi, mai pragmatici, îşi fac liste. Ştiu foarte bine ce vor. Poate ştiu şi cum să obţină. Sau sînt siguri că merită să primească sau să conserve lucrurile respective. Alţii se opresc la chestiuni mai puţin punctuale, dar importante. Vor să le meargă bine, să fie sănătoşi, să aibă succes în ceea ce fac, fără a exclude şi mici obstacole pe traseu. E greu să pretinzi idealul şi cu atît mai greu să-l şi atingi.
Ross Hutchins, numărul 28 în clasamentul mondial de dublu, a aflat cu cîteva zile înainte de Crăciunul trecut că suferă de boala Hodgkin, o formă de cancer limfatic. Britanicul, în vîrstă de 27 de ani, tocmai încheiase un prim sezon complet alături de un compatriot, Colin Fleming, care îi dusese chiar în lupta pentru un loc la Turneul Campionilor. Şi apoi asta, această veste pe care a primit-o în iulie 2011 altă jucătoare de tenis, rusoaica Alisa Kleibanova. Ea şi-a încheiat cu succes tratamentul în februarie trecut şi chiar a încercat să revină.
Prognoza pentru Hutchins e încurajatoare. Aşa cum ar fi şi pentru altcineva de vîrsta lui cu aceeaşi boală, spun cei avizaţi. Urmează chimioterapia. De cînd a anunţat că e bolnav, Ross a primit sute de mesaje de încurajare şi din lumea tenisului, şi din afara ei. Poate cel mai emoţionant semn de susţinere i-a fost transmis însă de Andy Murray, care a ţinut secretă identitatea destinatarului, camuflînd-o înapoia unei reţele de lacrimi.
Abia aflase Andy, iar Ross încă nu făcuse public anunţul. Degetul lui Murray îndreptat spre Cer după finala cîştigată la Brisbane, cuvintele din discurs, mesajul scris pe camera video, plînsul înăbuşit la conferinţa de presă. Nu e simplă compasiune pentru un compatriot şi coleg, e ceea ce s
