Jocurile celor care vor dezbinarea judecătorilor şi procurorilor par a fi dat roade. Deşi ieri unii contestatari din rândul asociaţiilor profesionale şi-au nuanţat poziţiile exprimate faţă de alegerea unui procuror la cârma CSM în acest an, marşând mai mult pe acuze de netransparenţă, decât pe cuiul împotriva procurorilor. Cică au ceva cu persoana aleasă în funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii.

Aparent, e normal, din moment ce de câteva zile obuzierele s-au pus pe treabă, sfârtecând, pe calea mass-media, reputaţia profesională a procurorului Oana Schmidt-Hăineală.

O poveste tristă, veche din 2003, finalizată cu verdict irevocabil şi definitiv încă din 2009, adică dinainte ca Hăineală să candideze şi să fie aleasă în CSM. O istorie care nu a fost dezgropată nici anul trecut, când Oana Hăineală a fost aleasă vicepreşedinte al Consiliului. Dar, acum, cică a râvnit prea mult: ce tupeu pe ea să se lase aleasă şefa CSM! Aşa că i-au explodat-o: pe sticla TV-ului, pe site-uri şi publicaţii online, cu omisiunile şi distorsionările de rigoare. În calitate de procurorşef al Parchetului Tribunalului Bacău, ea a verificat şi confirmat legalitatea rechizitoriului prin care procurorul Pavel Vasile l-a trimis în judecată pe Nicolae Ţigaret.

Omul a stat în arestul preventiv 13 luni şi - după ce martorii şi una din victimele care au supravieţuit accidentului rutier şi-au schimbat declaraţiile date în anchetă, iar expertizele efectuate nu au putut înlătura orice dubiu în privinţa vinovăţiei inculpatului - acesta a fost achitat de către judecători. Este clar că cineva trebuie să plătească nu doar pentru ce a păţit Ţigaret, ci şi pentru că moartea unui om şi rănirea altuia au rămas astfel nepedepsite, din lipsă de autor, dar acest lucru va fi subiectul unei alte discuţii.

Revenind la cazul Ţigaret, nu doar că verificările ulterioare au stabil