În România, tumorile osoase maligne afectează, în medie, 37 de copii şi adolescenţi anual: 60% sunt osteosarcoame, 24% sarcoame Ewing şi 16% alte tipuri de sarcoame, mult mai rare ca frecvenţă. Incidenţa maximă pentru pacienţii nou diagnosticaţi se înregistrează între 10 şi 20 de ani, însă nu este exclusă apariţia de cazuri noi atât sub vârsta de 5 ani, cât şi peste 50 de ani. Din păcate, majoritatea pacienţilor cu osteosarcom se adresează târziu medicului de specialitate, fiind diagnosticaţi în stadiul IIB Enneking, când tumora a depăşit corticala osoasă şi are grad înalt de malignitate. O parte din aceşti pacienţi prezintă metastaze oculte, mai mici de 2 mm în diametru, nedetectabile la explorările CT şi IRM. Evoluţia lor confirmă această prezumţie şi pacienţii nu beneficiază de efectele scontate ale protocolului terapeutic. Actualmente, programul terapeutic al osteosarcoamelor constă în tratament preoperator cu citostatice, rezecţie oncologică în bloc şi reconstrucţie osteoplastică sau osteoartroplastică, urmate de tratament chimioterapic postoperator timp de un an. Tratamentul chimioterapic şi cel chirurgical permit salvarea vieţii şi, uneori, chiar şi salvarea membrelor. Sunt cunoscute cazurile unor pacienţi vindecaţi, care au avut şansa să fie diagnosticaţi şi trataţi precoce. Pe plan internaţional s-au remarcat, abordând teoretic şi practic domeniul tumorilor osoase, personalităţi medicale precum R. Kotz, M. Campanacci, F. Enneking, M. Mercuri, E. Greenfield, A. Meyers, R. Capanna, G. Bacci etc. În România, contribuţii deosebite în acest domeniu şi-au adus D. Stănculescu, C. Zaharia, Al. Pesamosca, D. Antonescu, M. Socolescu, N. Gorun etc. În prezent, progresele obţinute prin aplicarea protocoalelor chimioterapice au crescut rata supravieţuirii peste cinci ani până la 80%. Preocupările actuale sunt orientate în conceperea unor noi protocoale