Aceasta dilema privind presedintia Consiliului Superior al Magistraturii nu se reduce la o dimensiune politica. La lupta lui Traian Basescu impotriva USL. Sau la dorinta lui Traian Basescu de a tine sub control Justitia. Tema este una de fond. De ce, indiferent sub ce regim si in ce context, judecatorii trebuie sa controleze Justitia, si nu procurorii? Aceasta este intrebarea careia societatea romaneasca trebuie sa-i dea nu numai un raspuns corect, ci si argumentele pe care acesta se intemeiaza.

Faptul ca avem un presedinte lipsit de credibilitate, care se agata cu dintii de putere, oricat de traumatizant ar fi pentru societatea romaneasca, reprezinta, pana la urma, un element conjunctural. Si trecator. La fel, detaliul ca acesta, pentru a-si proteja cercul ilegitim de interese, doreste sa tina sub control Justitia. Si tot un detaliu este ca catatenii Romaniei au votat atat de masiv USL si in scopul de a elimina atat regimul Traian Basescu, cat si efectele nocive ale acestuia, inclusiv in domeniul Justitiei. Dar atunci ce nu este derizoriu?

De fond este pozitia reala pe care o detin procurorii in raport cu judecatorii in ansamblul puterii judecatoresti. Din punct de vedere profesional, din punctul de vedere al eticii actului de justitie si, in final, sub aspectul modului in care aceasta putere independenta a statului de drept trebuie sa se autoguverneze, sa controleze alte puteri si, la randul ei, sa fie controlata.

Strict profesional vorbind si oricat de dureroasa este afirmatia, in raport cu judecatorii si chiar cu avocatii, procurorii sunt juristi de mana a doua. Oricine se poate duce la biblioteca, poate lua in mana Codurile si le poate cantari. Codul Penal si Codul de procedura penala, in comparatie cu Codul civil si de procedura civila, cu Codul familiei, cu Codul Comercial si asa mai departe reprezinta simple brosuri. Pe care un bacalaureat