În prima parte a zilei am ajuns la Biblioteca Central Universitară (BCU) să caut niște cărți, ocazie cu care m-am întâlnit și cu un vechi prieten, istoric, care lucrează aici, Valentin Orga. În așteptarea cărților solicitate, din vorbă în vorbă, Vali mi-a prezentat și ultimele volume ale Anuarului Institutului de Istorie Orală, pe care le editează. Răsfoindu-le, atenția mi-a fost atrasă (inevitabil) de studiul ”Roșia Montană: între local și global”, de Diana Cataramă, apărut în volumul al XI-lea al Anuarului.
Perspectiva articolului este una antropologică, urmărind modul în care a fost afectată comunitatea locală de apariția proiectului RMGC. Metoda folosită a fost cea a interviului sociologic, fiind intervievați 68 de actori sociali, 35 de bărbați și 33 de femei cu vârstele cuprinse între 24-81 de ani, localnici care se opun proiectului, localnici care lucrează la companie, localnici care și-au vândut proprietățile și lucrează în fostele lor case, membri ai ONG-urilor și asociațiilor din Roșia Montană. Materialul a fost strâns din primăvara și până în toamna anului 2011. Iată câteva fragmente din articol: ”Anul 2011 a debutat cu o campanie axată pe mediatizarea beneficiilor aduse de proiectul RMGC atât comunității locale, cât și României. La nivel local s-au făcut angajări, deci cel puțin un membru al familiei a fost angajat la companie, majoritatea angajaților au fost repartizați în departamente care țin de amenajări interioare și exterioare a unor imobile aflate în posesia companiei (reparații ale curților, gardurilor, ”maurilor”). O parte din personalul angajat a fost folosit în activități miniere ca redeschiderea galeriei Cătălina Monulești, cu scopul de a ajunge la galeriile romane care se doresc a fi integrate într-un muzeu aflat în zona protejată a Roșiei Montane. Echipele de muncitori au ca scop demolarea unor case achiziționate de companie, case a
