În ultimul deceniu, efortul concertat al ţărilor în care malaria este endemică, al donatorilor şi partenerilor lor a condus la întărirea controlului bolii în lume; 58% din cele 1,1 milioane de vieţi salvate în această perioadă au fost în cele zece ţări care se confruntă cu povara cea mai însemnată. Cu toate acestea, după o expansiune rapidă, între 2004 şi 2009, finanţarea globală pentru prevenirea şi controlul malariei s-a stabilizat între 2010 şi 2012. Conform World Malaria Report 2012, lansat oficial la Monrovia (Liberia), acestea sunt semnele unei încetiniri care ar putea ameninţa progresele remarcabile realizate. De exemplu, numărul plaselor cu insecticide livrate în ţări din Africa subsahariană a scăzut de la 145 de milioane în 2010 la 66 de milioane în 2012. Potrivit raportului, 50 de ţări din întreaga lume sunt pe cale de a reduce ratele de incidenţă a cazurilo Publicitate r de malarie cu 75% până în 2015, în conformitate cu obiectivele Adunării Mondiale a Sănătăţii, dar aceste ţări cumulează doar 3% din cazurile de malarie. În 14 ţări endemice se produc 80% din decesele cauzate de această boală, Nigeria şi Republica Democra­tică Congo fiind cele mai afectate din Africa subsahariană, iar India – din Asia de Sud-Est. Se estimează că sunt necesare 5,1 miliarde de dolari în fiecare an, între 2012 şi 2020, pentru a realiza accesul universal la intervenţiile specifice în cele 99 de ţări în care continuă transmiterea malariei. În timp ce multe ţări au crescut finanţarea internă pentru controlul acestei boli, finanţarea totală disponibilă la nivel mondial a rămas la 2,3 miliarde de euro în 2011 – mai puţin de jumătate din necesar. Eforturile de a preveni apariţia şi răspândirea rezistenţei la medicamente a speciilor de Plasmodium şi a rezistenţei la insecticide a ţânţarilor sunt, de asemenea, limitate de finanţarea inadecvată. Vânzarea de teste rapide de