Constituţie revizuită sau Constituţie nouă. Două sintagme care, de la o vreme, revin frecvent în dezbaterea publică, în Parlament, la televiziuni, în presa scrisă. USL face din revizuirea Constituţiei una din priorităţile programului său politic. PDL e şi el de acord că Legea fundamentală necesită corecţii. Cât îl priveşte pe preşedintele Băsescu, acesta anunţa încă din 2011 că doreşte revizuirea Legii-legilor. Ba a plusat şi cu propunerea de a-şi încheia mai repede cel de-al doilea mandat, dacă Uniunea Social-Liberală se declară favorabilă revizuirii. Cam ştim cum doreşte locatarul de la Cotroceni respectiva revizuire: o constituţie astfel rescrisă, ca să-i ofere domniei sale puteri sporite, ceva în genul lui Putin sau Lukaşenko; România să devină, ca-n Franţa, de pildă, Republică prezidenţială; preşedintele să poată dizolva fără probleme Parlamentul, să poată demite el premierul, să controleze într-o manieră feudală instituţiile de a căror „independenţă” face caz insistent şi obsesiv, în aşa fel ca aceste instituţii să devină dependente de pohta şi reacţiile sale autoritarist-totalitare.

E chiar atât de incriminabilă şi susceptibilă de corecturi actuala Constituţie? Să ne amintim că, pe vremea lui Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, cei doi antecesori ai lui Băsescu n-au sărit atât de flagrant calul în respectarea atribuţiilor înscrise în fişa postului de preşedinte, nu s-au înregistrat derapajele cu care s-a ilustrat în citirea şi respectarea textului constituţional, actualul deţinător al magistraturii supreme. A trebuit să ne procopsim cu un astfel de preşedinte cu instincte şi judecăţi de arendaş pe moşie, ca să constatăm cât de interpretabilă şi amendabilă devine Constituţia.

Este evident, au arătat-o clar, şi alegerile şi referendumul, printr-un vot zdrobitor, că românii nu-şi doresc un astfel de preşedinte conflictual, abuziv şi..