Parcări. În ianuarie revine fără greş subiectul parcărilor în Bucureşti. Înghesuiala pentru plată, bătălia pentru locul din faţa blocului. Sau pentru “locurile”, că unii îşi pot lua spaţiu pentru toată firma dacă au nevoie.

E o tîmpenie care trebuie oprită. În mod normal, fiecare posesor de automobil din Bucureşti ar trebui să plătească o taxă de parcare, mult mai mică decît cea percepută pentru cele cîteva locuri şi să poată parca acolo unde doreşte, fără să stea cu ochii pe geam să nu-i taie cauciucul vreun redneck cu simţul proprietăţii prea dezvoltat.

Tîmpenia asta cu locul de parcare luat în posesie de un Gigel trebuie abolită, ca şi barbaria care continuă cu garaje amenajate pe unde vrei şi pe unde nu vrei.

Bucureştiul e plin acum de “locu’ meu”. Oriunde te opreşti e un proprietar. În centrul oraşului sfidarea e maximă. Lipseşte sîrma ghimpată pentru delimitarea “locului meu”. Primăria ar face mai mulţi bani, dar, e adevărat, împreună cu poliţia, ar trebui să şi muncească puţin pentru a stabili ordinea în aşa mare de “proprietari”. Şi de ce să muncim cînd putem privilegia 400 000 împotriva altor sute de mii de fraieri.

Ilie Năstase. Da, aia cu Sergiu Nicolaescu şi inventarea subiectului a fost o mîrlănie. Dar presa e distorsionată zilnic mult mai subtil: doar aşa putem găsi explicaţia pentru o ţară atît de iubitoare de capitalism sălbatic. Un exemplu de azi, preluat instant inclusiv de televiziuni de ştiri, e un material din Libertatea cu Ilie Năstase care se plînge de taxe şi care vrea şi el să plece în Rusia. Drum bun, dar discuţia e alta. Tabloidul citează un studiu al băncii elveţiene UBS, bancă proaspăt amendată pentru că-şi ajuta clienţii să comită evaziune fiscală. Şi uite aşa ajung “studii” din tabloide să ne indice cît de taxaţi sînt românii.

Sînt taxaţi, nu cel mai mult din Europa sau alte baliverne. În România problema e