Chestionat despre climatul literar de astăzi, scriitorul intervievat de GdS a afirmat că în Oltenia colcăie invidiile, se agită vânătorii de premii,

rivalităţile şi orgoliile sunt supradimensionate, la toate acestea adăugându-se asaltul veleitarilor şi al grafomanilor

De ziua sa de naştere (9 ianuarie), Ioan Lascu (foto) a primit „cadou“ din partea GdS câteva întrebări, la care Domnia sa a răspuns imediat, inclusiv la una pe care o consideră tendenţioasă, deşi nu asta a fost intenţia autorului acestui interviu.

I.J.: Aţi dezvăluit că aveţi un jurnal inedit, început în anii de după terminarea facultăţii, intitulat „Întâmplătoarele zile ale poeziei“ (şi din care aţi publicat fragmente în câteva dintre cărţile dumneavoastră). Aveţi în plan publicarea integrală a jurnalului?

I.L.: S-a întâmplat ca… „Întâmplătoarele zile ale poeziei“, jurnalul de care pomeniţi, să înceapă în martie 1975 şi să continue până azi. Iniţial a fost „deschis“ ca un jurnal de idei, de citate şi scurte însemnări de lectură, de impresii, de comentarii şi de notaţii diverse. Mă gândeam că toate acestea se vor înscrie în poesis, aşa cum arătase, mai demult, Paul Valéry. Am scris în jurnal (şi) mai toate poeziile pe care le-am publicat şi altele nepublicate încă, într-o primă formă, se înţelege. Motivul? Am constatat că multe din gândurile, din remarcele, din fulguraţiile care îmi treceau prin minte dispăreau până la urmă, le uitam… Am îndepărtat deci acele frustrări. A rezultat un text mozaic, în ordinea în care îmi venea câte o idee, câte o fulguraţie, câte o observaţie neaşteptată, câte un citat interesant. Dar şi un text placentă, deoarece multe din însemnările de aici mi-au servit pentru o… creştere sau o modelare ulterioară. Este deci şi un şir de prime versiuni, pentru destule texte publicate. Însă, în mare parte, însemnările sunt încă nepublicate. Cât despre o e