- Comentariu - nr. 5 / 9 Ianuarie, 2013 Faptul ca Romania a ajuns, la finele anului trecut, una dintre cele mai sarace tari din UE nu poate sa nu aiba o explicatie: "saracia din mintea” unor politicieni. Argumente? Dar sa ne intoarcem, o clipa, inapoi la 1 februarie 2012 (de Guvernul Ponta ne vom ocupa dupa ce isi va intra "in paine”). Ce s-a intamplat atunci? Printre altele, Guvernul luase masura ca 73.044 de oameni sa nu primeasca drepturi sociale pentru ca nu si-au platit impozitele locale. O masura etichetata la vremea respectiva (1 febr. 2012) de catre PSD drept "inaccpetabila”, "ilogica” si "aberanta”. De ce? Intrucat cei afectati erau beneficiarii alocatiei de sustinere a familiei si ai venitului minim garantat, precum si cei ai indemnizatiei de crestere a copilului, drepturi ce tineau si tin de politicile familiale ale statului. Ce ne mai spuneau aceiasi guvernanti, la vremea respectiva? Ca "nu marim pensiile, salariile, ca sa nu ajungem ca grecii”. Pai, cum era sa ajungem ca grecii, cat timp ne aflam deja mult mai rau ca ei? "Cetateanul grec – observa un analist politic – a cazut, poate, de la etajul trei la etajul doi, in timp ce cetateanul roman se afla inca la parter si risca sa ajunga la subsol.” Grecii au, cu adevarat, probleme, au probleme mari si italienii, spaniolii, dar acestia si-au schimbat guvernele incompetente. Intre timp, l-am schimbat si noi, iar rezultatele le vom contabiliza la finele acestui nou an. Si era normal sa-l schimbam, cata vreme – vorba unui economist de elita – "Mi-e imposibil sa cred ca un ministru dovedit o catastrofa in mai toate imprejurarile guvernarii poate realiza un lucru eficient pentru tara”. Si, din pacate, avea (are) dreptate, deoarece era imposibil de conceput sa fie prost scolit, incompetent, smecher, trombonist, dar sa ni se dezvaluie ca un eminent ministru, politician. Unii si-au si recunoscut incompetenta. Fost