Titlul de „Personalitatea anului 2012 în sănătate“ trebuie conferit, în opinia mea, ministrului sănătăţii – cu precizarea că, în mod excepţional, această demnitate trebuie conferită în anul tocmai încheiat doar pentru trimestrul al patrulea, când la conducerea sănătăţii s-au înşiruit trei înalţi funcţionari, prin urmare folosind ghilimelele de rigoare. „Ministrul sănătăţii“ merită acest titlu pentru simplul motiv că toţi cei trei deţinători ai portofoliului, care s-au succedat în ultimele luni din an, pot fi cel mai bine descrişi, în vocabularul celor care observă fenomenele din sănătate, drept curajoşi. După 20 de ani petrecuţi în serviciul sistemului sanitar din România, am înţeles – aşa cum au priceput, de altfel, mulţi dintre cei care activează în slujba sănătăţii, care nu se lasă distraşi de pretextul complexităţilor, dificultăţilor sau tehnicalităţilor şi care doresc o reparaţie pe termen lung – că nu de reformare este nevoie pentru a sustenabiliza sistemul, ci de curaj. Curaj pentru a aplica cu fermitate legile deja existente, a administra acolo unde este cazul finisaje şi modernizări în legislaţia secundară şi terţiară şi a curma lungul şir de suprareglementări experimentale care au vulnerabilizat şi deteriorat sistemul. Curaj pentru a admite existenţa lor şi, în cele din urmă, a stopa risipa, frauda şi corupţia, adver­sarii necruţători ai ajungerii banului public la destinatar. Curaj pentru a implementa o serie de măsuri tactice simple, identificate, de altfel, de angajamentele din acordurile cu troica creditoare, pentru a gestiona mai eficient alocarea, consumul şi controlul consumului de resurse. Şi, nu în ultimul rând, curaj pentru a pregăti o analiză temeinică a nevoilor şi prio Publicitate rităţilor reale de sănătate a populaţiei, raportate la posibilităţile publice şi private de finanţare, a trasa direcţii strategice şi planul de a