Intr-un stat in care mecanismele institutionale au o legatura puternica, fiind strabatute de o singura constanta, si anume subrezimea lor, serviciul secret al Ministerului de Interne este vioara intai.
Acolo, ca peste tot, dar mai ales acolo, se ciocnesc doua culturi. Una mai tanara, care se doreste in putere si viseaza cai verzi pe pereti, si alta mai coapta, care la randul ei isi conserva o singura constanta: slinosenia - deoarece in democratie operam cu majoritati, exceptiile sunt sublime, dar de pe alta planeta.
Noul ministru al caschetelor, la a caror dezlipire de vechi apucaturi vegheaza taman baietii de mai sus, nici n-a apucat sa-si atarne juramantul de credinta pe perete ca s-a trezit in mijlocul rafuielilor.
Dosarul putred de la Olt, al carui relache in cinci acte si-a consumat unul dintre varfurile de lance ale cutumei prin refuzul comandantului de a se prezenta in fata ministrului pretextand ca-l doare in gat, e abia primul caz.
Gainarii din nordul tarii, de pilda, pe care domnul Radu Stroe ii cunoaste de multisor, si foarte bine (s-a aflat multa vreme sub suspiciunea ca n-ar fi strain de ambitiile lor banesti), sunt niste copilasi fata de increngaturile teribile care incep la sud de Carpati, in patriile lui Jenica Boierica, Bercea Mondialu si companiile. Aceste mafii sunt greu de doborat.
Dar, cum spunea aseara un sef de sindicat, daca exista vointa politica, nimic nu e imposibil. O arma teribila, caci este eficienta daca e incarcata cu gloante potrivite, utilizata inainte, in timpul si dupa campaniile electorale, este imposibil de inlocuit cu post si rugaciuni.
Mai ales ca, daca serviciul secret isi face treaba, zonele vulnerabile din Politie sunt cunoscute, deci decidentii politici le pot utiliza in folos propriu. Independent de vointa oamenilor din informatii, sau cu concursul lor
