Personal, sunt uluit de abundenţa hotărârilor de guvern, ordinelor de ministru, dispoziţiilor din dome­niul sanitar. Unele sunt pragmatice, înfiin­ţează, desfiinţează instituţii publice sanitare, modifică destine umane. Altele sunt de circum­stanţă, în preajma unor evenimente aniversare ori politice. A se vedea: Ziua Naţională, alegeri parlamentare, sărbătorile religioase etc. Pentru cei care formulează şi emit legi, norma lui von Jhering ar trebui să fie principiu că­lă­­uzitor. Acesta spune: „dătătorul de legi trebuie să cugete ca un filosof, să vorbească însă ca un ţăran“. Norma trebuie deci să fie explicită, în cuvin­te puţine, cu minimum de interpretări avocăţeşti. La 23 octombrie 2012, ministrul sănătăţii a semnat Ordinul nr. 1.067, care Publicitate revizuieşte şi completează Ordinul m.s. nr. 870/2004. În esenţă, se referă la programul de muncă al me­di­cilor în spitalele publice, organizarea gărzilor, contra­vi­zitelor, consulturilor interdis­c­plinare etc. Ordinul a fost comentat în două numere ale săptămânalului „Viaţa medicală“, de distinşi consilieri juridici. Înţelesul cuvântului „ordin“ presupune exe­cutare obligatorie, imperativă. Prezentul Ordin, în unele părţi este favorabil corpului medical: program de muncă de şapte ore, prezentarea explicită a contravizitei, a gărzii. Prezentul Ordin este însă în continuare ostil medicilor rezidenţi şi anumitor specialităţi din unităţi medicale (altele decât cele clinice judeţene de urgenţă sau decât cele judeţene şi municipale de urgenţă). Funcţionarii din Ministerul Sănătăţii au conceput o procedură pentru consultul interdis­ci­plinar care trezeşte zâmbetul de „ironie a sorţii“: ceri aprobarea şefului de clinică (secţie), obţii aprobarea, soliciţi aprobarea celuilalt şef de clinică, obţii aprobarea acestuia din urmă şi ţi se va delega un coleg. În prezent, printr-o solicitare telefonică, cole