Mizele reale ale seismului cu epicentru în Consiliul Superior al Magistraturii stau în birourile unor procurori, dar nu au nicio legătură cu principiile în numele cărora se duce, doar declarativ, acest război.

Când un sistem este răvăşit de lupte interne, profită toţi cei care au interesul ca acest sistem să nu funcţioneze foarte bine. Declarativ, miza războiului din magistratură este ”reforma sistemului judiciar” şi modificarea statutului de magistraţi al procurorilor.

Mesajele sunt transmise, în mod interesant, de pe scena politică, din zona PNL şi a partidului lui Dan Voiculescu. S-au pronunţat deja senatorul Sorin Roşca Stănescu şi senatorul PCDumitru Pelican. Unul are o situaţie juridică interesantă şi al doilea a ajuns în Parlament prin partidul unui celebru senator care sfidează sistemul judiciar refuzând să depună jurământul, pentru a bloca dosarul în care este judecat.

Cheia perceperii corecte a scandalului din jurul CSM stă în înţelegerea profitului pe care îl pot trage diverşi ”terţi” de pe urma acestor evenimente. Miza trebuie dezbrăcată de hainele frumoase ale „reformei judiciare” pe care le-au croit cei interesaţi să manipuleze situaţia în favoarea lor. Argumentul care impune îndepărtarea acestui ambalaj manipulator este unul foarte simplu: când se ocupă de „reforme” în sistemul judiciar grupuri de interese dirijate de indivizi cu dosare penale, intenţiile sunt din cele mai ascunse.

Dacă pui lupul paznic la oi, rămâi fără turmă. Faptul că tocmai lupii urlă cel mai tare despre ordinea care trebuie făcută la stână este cheia înţelegerii corecte a situaţiei.

Lupii şi-au lăsat blana sură în codrul prin care îi vânează Justiţia, au îmbrăcat costume elegante şi vorbesc frumos la televizor despre cum eliberează ei sistemul de controlul politic. Ne descriu un scenariu în care personajele principale acţionează numai şi numai în interes