Floarea Reginei era candva mandria Carpatilor nostri, chiar daca ea impodobea nu numai stancile carpatine, fiind frecventa si in Alpi, in Apenini, in Pirinei, precum si in alte locuri.

Totusi, ajunsesera vestite prin strainatate exemplarele noastre de o rara frumusete, gasite pe cararea care duce de la Busteni spre Caraiman, sau sub stancile de pe Piatra Craiului, acolo unde traiau in voie, nestingherite de nimeni, celebrele noastre capre negre.

Edelweiss - caci sub acest nume german este mai cunoscuta floarea prin Europa - a castigat un renume in plus la noi in tara, atunci cand s-a aflat ca regina Elisabeta, sotia regelul Carol I, indragise planta, pe care o socotea ca un simbol al Carpatilor.

Dar sa nu exageram si sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului: aproape intreaga Europa indragise planta. Cluburile de turism alpin din Germania mai pastreaza si astazi reprezentarea ei pe logourile lor.

Pentru unitatile militare specializate in operatiuni montane din fosta Austro-Ungarie, imparatul Franz-Joseph instituise o medalie distinctiva, cu Edelweiss pe ea.

Aceeasi floare figura pe blazonul distinctiv al Tirolului, iar galoanele generalilor din Elvetia de altadata erau marcate tot cu cate unul sau chiar mai multi Edelweiss.

Europa este demult constienta de faptul ca floarea constituie o mandrie a continentului si ca trebuie protejata de stat. Legi speciale ii pedepseau aspru pe cei care distrugeau un Edelwiss pentru a-si inbogati colectia. Germania si Austria le-a adoptat in 1874, iar Elvetia in 1879.

In tara noastra, legea a hotarat ca este cazul sa apere Floarea Reginei abia in 1931. Erau specificate rezervatiile ce fac obiectul protejarii: Bucegii, Piatra Craiului, muntii Ciucas, partea muntoasa a judetului Alba si altele.

Dupa 1944, Floarea Reginei a cazut brusc intr-un fel